| Sunt cel ce sunt : un brad aplecat peste frumoasa genune
 dintre sanii unei femei;
 maraie toata noaptea, intaratate,
 spre mine, imaginarele fiare
 din oglinzile ei. Iata-ma tinand in brate
 o omida
 la marginea inca verde a unei frunze de dud;
 pana si pietrele isi intorc, somnoroase,
 unica lor tristete,
 spre sud . Iata-ma sub chipul unui inorog tinut
 de-o tanara printesa in sclavie . Sunt, intr-adevar,
 el ce sunt : o existenta inoxidabila, sidefie,
 o copie - gresita ! - a zeului Proteus
 numit si ,, Arlechinul "
 
 de zeii cei tarzii.
 A fi un cal, pentru o clipa, in fata unui cal,
 a fi un bob de strugure, in fata unei vii. De mii
 de ani beau apa din izvoare, asa cum se adapa fiarele
 cu sange ; un ochi al meu e limpede si rade,
 iar celalalt - un clopot
 care plange. De ce ma izgoniti cu zbierete subtiri
 de animale cu copitele crude si mici ?
 Azi-noapte, m-am trezit din nou cu luna langa pat :
 un ochi imens -
 si genele din fire de arnici. A fi mereu acelasi,
 dar sub alta masca,
 a fi un cal, pentru o clipa,
 in fata unui cal. Eu simt cu sangele - vai mie ! -
 cel din creier
 si imi revin - cand sunt indragostit - la normal.
 
 |