| Fire de porumbi abia rasarite parca ar fi niste litere ploaia nu priveste indarat norii nu latra
 calauziti-ma dincolo de platoul cu oi grase
 un steag infipt la rascrucea ezitarii
 scarile din dos cand esti la stramtoare
 iti binecuvant pozitiile preferate cheie rasucita in lacat
 ,, un sir de stafii asteptand la fantana "
 fie ca imbunatatirile aduse hartilor invechite
 sa nu mi se adreseze si mie
 ei se joaca, se ascund dupa hornuri si prin iesle
 asemenea boabelor ramase intr-o batoza - amintirile
 credeam ca pe drumul acesta nu se merge decat seara
 si dimineata in zori
 
 la ceasul cand, in ochii cainilor, stelele sunt
 cum pentru noi, altadata, in cea dintai tinerete,
 surorile mai mici ale prietenilor nostri,
 inima vinele oasele si panza inca alba
 din panofii de sarbatori
 sunt acasa - inseamna ca e duminica
 
 |