| A venit toamna, carute incarcate  cu struguri sau cu porumbi,
 in cadere, frunzele ne fac, inlacrimate, din mana
 in solnite, pe mesele din bucatarii, se invineteste sarea
 
 animale mari, fantastice, necunoscute
 isi scot, adesea, capatanile si ne privesc mirate
 prin fisura ivita - o fisura abstracta -
 intre Dumnezeu si padurile dezbracate de fuste
 
 urechea ta, urzica, mai aude
 barboasele joimarite rostind incantatii ?
 o noapte intreaga am stat, candva, intr-o toamna, cu tata,
 la lumina focului de sub cazanul de arama
 
 in departare, indepartata pana la transfigurare,
 bate din aripi, de una singura, o amintire de demult,
 in fiecare noapte, Maica Domnului se preface intr-o pasare,
 brandusa, brandusa tarzie, tu ce ai de spus ?
 
 ca niste fiinte cu boturi isi ling buruienile
 insangeratele glezne
 in livezi, ciocanitoarea atarna, prin arbori, oglinzi
 asemenea clopotirilor unei turme indepartate :
 florile din ferestre, atatea cate mai sunt .
 
 |