| Toate florile rasar, cantandu-te, Iisuse, Toate pasarile au fost imbracate, candva, in petale,
 Uneori, mainile noastre, in timp ce dormim,
 Sunt plecate in cautarea labelor ce ne-au disparut, din pacate.
 
 Blestemate fiti voi, chemari mohorate, in amurg,
 Incercand sa dati un alt sens framantarii  - de steaguri,
 in vant - din inima mea.
 Linistita faptura : singuratica stanca.
 In fiecare noapte, undeva, in intuneric, sunt femei goale.
 
 Vad cu cel de-al treilea ochi, de mai multa vreme,
 Si aud cu scorbura tot mai adanca a unui plop,
 Niste rate salbatice ne fura din glasuri substanta
 lipsita de greutate a tacerii,
 
 Pe cheia zilei, pete de rugina se saruta.
 
 Intepaturile - de insecte rosii -
 ale uitatelor noastre nume ceresti
 si carabusii ,,ce zoresc prin iarba uscata
 pitind bucati de lumina pe care le-au furat ".
 
 Sunt un sarut implinit de mai multe guri,
 O oglinda in care se mandreste cu nasul ei
 de nevastuica fugara cate-o speranta.
 Linisita faptura : singuratica stanca.
 Toate florile sunt acolo unde inima lor trebuie sa bata
 
 |