Toamna Verhaeren

Vezi toate poeziile poetului



Cum cersetorii ce nici ei nu stiu,
la ceasul inserarii, incotro se duc,
asa sunt frasinii, artarii si scorusii,
cand lumina toamnei
ii preface in aprinsele-i faclii.

In zari, lumini o mie, in fiecare seara,
si tot atatea glasuri, sus, in cerul ireal,
intr-un istov de cantece si de cuvinte aurite
si pe care doar ogarii - ogarii disperarii – le-nteleg .

Si unghiul acela din care toate padurile
sunt niste vagoane de tren
ce scartiie, legate unele de altele, si scancesc,
adancindu-se in tenebre. Plecari. Opriri. Si lampile
smucite - ale acarilor – de vant. Si iarasi porniri.
Pazite de balauri ( cabluri rasucite ):
tunelele –ncepand chiar de sub al zarii cerc.

Si soarele, din nou, precum un cuib strivit
de pumnul nemilos
al lui noiembre : un cuib inca viu, dar rupt de prezent,
asemenea frumoaselor mumii feminine
cu sepci de matase
din vitrinele magazinelor – de la oras - pentru haine.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Toamna Verhaeren pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani