| O alta lume. E cu mult mai bine, In aceste locuri - stiu - si rele, si regale.
 La fel ca o carcatita isi intinde spre mine
 Fiecare crasma - bratele sale.
 
 Ce bine este, asadar, aici,
 Printre chelneritele tinere si atat de frumoase,
 In vreme ce orchestra tristetea ne-o descoase
 In dialogul lor urzit din fire de arnici.
 
 Ma aflu-n padure - sau in carciuma, la un vin ?
 Toate chelneritele au ochi de caprioara !
 Afara, noaptea este in declin.
 E-atat de searbada intreaga lume de afara .
 
 O alta lume, intre peretii unei bodegi.
 Si chelneritele - altfel decat nevestele noastre.
 Aici ne simtim, intr-adevar, mai intregi :
 Este ca si cum am fi niste zecimale albastre.
 
 |