| Mai dati-mi vin si-mi mai zambiti, Ochi dragi, iar voi de prisositi,
 Naramze, -n fata-mi popositi,
 Si-oi spune de
 Madelaine.
 E mult de cand s-a petrecut
 Povestea, intr-un vechi tinut
 Cu ordalie si cu scut,
 Tinutul
 Evergren.
 Un crai batran, betiv si mic
 Cu pe obraz un ros petic
 Ce lupus doftorii ii zic
 O fata-avea,
 Madelaine,
 Ce peste campuri se plimba
 Si-n codri goi se infunda
 Si-o mai frumoasa nu era
 In tara
 Evergren.
 
 In ochi adanc de ii priveai
 Doar cai si cavaleri zareai,
 Turnire-n pajisti verzi de rai
 Visa mereu
 Madelaine. "Ah, niciodata nu voi fi
 Decat a celui ce-ntr-o zi intr-un turnir m-o cuceri,
 Aici, in
 Evergren.
 Dar riga alta vorba-avea: "Cine de lupus m-o scapa
 Rasplata fata mea voi da,
 Cumintea mea
 Madelaine. Se-nfatisara mii si mii
 De felceri mari, cu letinii,
 Dar nici un fel de doftorii in tristul
 Evergren
 
 Nu stergeau pata din obraz
 A betivanului de cneaz
 Si nimeni nu primea ucaz
 Si mana lui
 Madelaine,
 Pan-un negutator sosi
 Pe ape reci, printre scrumbii,
 Si marinarii pe franghii
 Strigara: "Evergren!
 La curte el intra semet,
 Pe riga il privi istet
 Si grai chipesul drumet
 Zambind catre
 Madelaine: "Eu, riga, stiu a vindeca intr-o clipita pata ta
 Caci nu-i ce spui domnia ta
 Si toti din
 Evergren.
 Nu lupus, ci-a rusinii pata iti e pe fata infierata
 Dupa o batalie data (Oh, iarta-ma,
 Madelaine)
 Cand incoltit de crudul
 Kron
 Tu ai fugit ca un poltron
 Si te-ai ascuns aici, sub tron, in plansul
 Evergren.
 Deci, daca vrei a vindeca
 De pe obraz aisinea ta,
 Ai sa-mi dai mie fata ta,
 Pe dulcea mea
 Madelaine,
 Si eu indata voi porni
 Si-ale lui
 Kron tinuturi mii
 Cu spada le voi cuceri
 Doar pentru
 Evergren.
 Riga sari ca un pardas: "Nerusinat si ticalos!
 Sa nu-l asculti, i-un mincinos,
 Frumoasa mea
 Madelaine!
 
 in temnita il aruncati
 
 Si mi-l munciti, si-l ferecati!
 Va dau porunca sa uitati,
 Supusi din
 Evergren,
 Tot ce grai ast fanfaron.
 Dau ordin:
 Nu exista
 Kron
 Si nu am stat nicicand sub tron!
 Dar apriga
 Madelaine
 Striga din jilt de purpur: "Tata!
 Tu stii ca e adevarata
 Povestea asta, stie toata
 Suflarea-n
 Evergren!
 Ah, scrie-i tu lui
 Kron in nord
 Ca sa isi lase-al sau fiord
 Ca sunt cu totul de acord
 Sa ii dau eu,
 Madelaine,
 Si inima si mana mea
 Daca-n turnir va triumfa
 Sub cerurile de lalea
 De-aici, din
 Evergren.
 Si junele de negustor il va-nfrunta daca-i e dor
 De chipul meu surazator. "Asa va fi,
 Madelaine! Raspunse craiul aplecand
 Obrazul rosu spre pamant "Caci nu pot sa-mi inec tot band
 Rusinea-n
 Evergren.
 Trecura zilele de mai
 Si in gradinile de rai
 Sunt mana-n mana jun balai
 Si tulburea
 Madelaine.
 El ii citeste de
 Arthur,
 De palida
 Badroulbadour
 Sub perii-n floare, sub azur
 Ei canta-n
 Evergren.
 
 Ast timp, pe drum de casaloti,
 Cu turturi grei prinsi in mustati,
 Vin miscatoarele cetati (Uitase si
 Madelaine),
 Ale lui
 Kron corabii lungi.
 Pe ale marii repezi dungi
 Salbaticii de
 Nibelungi
 Ajung in
 Evergren.
 Kron, ochi de piatra, barba creata
 Miroase a otel si ceata.
 Proptit in cizmele de ghiata,
 Cu ochii la
 Madelaine,
 Ranji spre rege: "Rege sui,
 Pentru ai mei nimica nu-i
 De pret in bietul tau, salhui,
 Regat, in
 Evergren.
 Nici fata ta n-o pretuiesc,
 Dar provocarea o primesc.
 Vreau in turnir sa biruiesc
 Sub ochii lui
 Madelaine.
 Orice rival voi casapi in lancedul de miaza-zi.
 Cine ma poate birui in blandul
 Evergren?
 Pleca, apoi, razand in hohot,
 Se departa pe cal in tropot.
 Ramase inima in clocot
 A palidei
 Madelaine. "De ce gandind la el ma dor
 Gandirile?
 De ce mi-e dor?
 Doar il iubesc pe negustor,
 Strein in
 Evergren.
 Pe seara ea intra-n iatac,
 Se pieptana prelung, buimac,
 Cand pe feresti un varcolac
 Patrunse la
 Madelaine.
 
 Avea aripe mari de piei
 Batute-n pietre cu scantei.
 Fiara, nimic de felul ei
 Nu e in
 Evergren,
 Caci are solzi sticlosi de aur
 Si nari cu foc, boase de taur,
 Labe cu ghiare de balaur.
 Pasi inspre
 Madelaine
 Si o infasura-n aripe,
 Zbura cu ea in doua clipe,
 Pieri palatul ca nisipe,
 Pieri si
 Evergren.
 Iar dimineata o aduse, incercanata-n pat o puse,
 Unde fusese nu stiuse (Sau ai stiut,
 Madelaine?) in gandul ei, o rosa pata
 Venea mereu, vazuta-odata,
 Dar unde?
 Unde?
 Spune-odata,
 Ah, unde-n
 Evergren?
 Nopti dupa nopti la ea venea
 Balaurul care ardea
 Cu ochii reci de peruzea.
 Pleca atunci
 Madelaine
 Cu el.
 Se intorcea in zori
 Si nu-i ardea de negustori,
 De peri, de fluturi si de flori,
 De regi, de
 Evergren.
 Veni si ziua de turnir,
 Se ridicara corturi sir,
 Juni scutieri leiti in fir
 Veneau dupa
 Madelaine.
 Crainici din trambite sunau,
 Flamuri in lanci se agitau,
 Covoare pe balcon erau in tara
 Evergren.
 
 Si iata-i: imbracati bogat,
 Pe cai cu pieptu-mplatosat
 Rivalii cu panas rotat
 Saluta pe
 Madelaine.
 Pierita ea le face semn.
 Vibreaza lancile de lemn
 Si caii zguduie solemn
 Pamantu-n
 Evergren.
 Prin crapatura vizierii
 Crunt se scruteaza cavalerii
 Si se reped, se fac puzderii
 Sub ochii lui
 Madelaine.
 Caii se surpa, ei se scol
 Si fac cu spada rotocol.
 Nu s-a vazut asa parjol in blandul
 Evergren.
 Caci spadele lucesc in soare
 Ca niste flame arzatoare
 Si se izbesc in scutul tare.
 Si-acopera
 Madelaine
 Cu mana cea subtire ochii
 Si mana s-a crispat pe rochii
 Nimic mai crunt, din
 Capadochii
 Si pana-n
 Evergren.
 Negutatorul se feri
 De-un fulger, si apoi izbi,
 Capul lui
 Kron ii desparti
 Si vesel spre
 Madelaine
 
 Se indrepta, cand deodata
 Cazu printesa lesinata
 Si se opri suflarea toata 'N regatul
 Evergren.
 Nunta tinu o saptamana
 Apoi strainu-o lua de mana
 Si se-ncuiara impreuna
 El si a lui
 Madelaine.
 Sub stelele ca mii de focuri
 Mai continuau canturi si jocuri,
 Mii se rupsesera de tocuri in vesel
 Evergren.
 Dar dimineata, injunghiata
 Zacea, intr-o de sange pata, in singura de sange pata,
 Nevrednica
 Madelaine.
 Negutatorul se porni
 Spre
 Indii cu-a lui bogatii
 Si au ramas de-atunci pustii
 Gradini in
 Evergren.
 Balaurul, sa stie-oricine,
 Din visul de fecioara vine
 Si pe ea insasi o rapune
 Asa pati
 Madelaine,
 Ce ravasita-n orice noapte
 La a lui
 Kron ureche soapte
 Fierbinti suflase.
 Pieri in noapte, in noapte,
 Evergren!
 
 |