va veni moartea, lujerii vor fi negri, fotografiile vor mai pastra o respiratie neagra, apele se vor intinde peste trupurile insectelor, secundarul ceasului se va rasuci ca o unghie
pe sfarcul pieptului.
ochi de cristal, ce-ai sa te faci fara un loc
de facut dragoste, caci numai pietrele
vor lasa norii sa se umfle si sa plesneasca
in sudoare neagra pe o fata tacuta
ne vom imprastia, dragoste, in intunericul manometrului
si-al arbaletei de aluminiu, intr-un strat unde pestii
desfac botul lor insetat spre apa nituita
cu bulboane de vant.
vom rade negru intre degetele pline de buze
cand ne vor smulge acul si pielea obrajilor
si sa ne iubim nu vom putea, despartiti
de patura cu gratii, ce-o sa ne facem
acolo in sufletul arzatoarelor cu acetilena
sub un sange intunecat
de reflectoarele negre ale fosilelor ?
fotografiile vor desface cu incetineala petalele
in vantul care spulbera pe sinele de tramvai
zapada si organele risipite.
|