Ninge peste gara de nord

Vezi toate poeziile poetului



in fata garii de nord venea spic de zapada
de frig, se-ncolacisera coloana cu coloana, hotel cu
hotel si strada cu strada, prin pielea pietrelor prin pavaj se incetinise osmoza ceata lingea parbrizul taxiurilor, le rodea emailul,
glucoza, fructoza perechile, poza color, fusta si jaka de skai isi mestecau prin colturi mustatile bej si rujul coraille : tipa vedea de valiza, iar tipul ii imbratisa fenotipul.
vedeam toate acestea cu ochi de barbat, cand prin ceata sidefie, bagai de seama ca m-am

inaltat : ce straniu paream ca sunt cu un cap mai inalt iar talpa de adidas nu mi se mai sprijinea de asfalt ma ridicam solemn, fluturand, peste masini, peste gara, pana la frontonul jegos, pana la cadranul cu evidenta
orara
levitam peste trenuri, peroane si sine



vedeam locomotive albastre, ca la jucarii in vitrine
totul amestecat cu branhii de ceata, globuri de ceata
in corpul meu se intampla ceva dincolo de moarte si
viata : ma suceam, imi aduceam genunchii la gura imi arcuiam sira spinarii si din ce in ce mai acut auzeam plescaitul de sange al
marii
resacul scrumbiilor printre stanci
peisajele de sub mine se faceau din ce in ce mai adanci,
vedeam acum inaltandu-se ca in vis
scutul european, de la istambul la paris
vedeam orasele tremurande, giubea cu giubea
de la tunis la novaia zemlea
vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme si izobare
si am vazut si curbura pamantului, ascunzandu-se dupa
soare, am vazut mingea pamantului, marile de sticla verde si
norii sistemul solar atingand meteorii planetele cu zgrumturii, ca nucile si ca oul sticlindu-si in eter albedoul. indreptandu-ma incet si plutind
am vazut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint rotindu-si barilele si granatele spre noaptea intoarsa cu spatele, dar in timp ce urcam

grasimea mi se topise gram cu gram
genunchii mi se lipisera de torace
teasta mi se sudase cu oasele iliace
eram un radiolar, un spor, rostogol
prin auriu, prin frig, prin frica, prin vasc si prin gol.
in campul meu vizual
galaxiile se adunara, atol dupa atol de coral
monezi si monezi, pulsand, zvacnite
si se lipira intr-o mare de foc si pirite.
pana sa-i vad marginile in-am inaltat enorm in tarie
dar curand era si ea doar o farfurie
cat un capac de sticla de lapte ;
iar de la marginea de nimic si de noapte
se-apropiara alte farfurii
contopindu-se in zonele aurii.
eram doar privire, indepartandu-ma inc-un pic
imensitatea de aur deveni un cetos, mazgalit mozaic
aglomerarea de lunii, infinitul de stele
se organizau in structuri, desene, modele :
un miros, o fasie verzuie de matase
fantome de strazi si contururi de case
pana in ceata sidefie si in fiord
am recunoscut coloanele garii de nord
repetate aidoma intr-o lume giganta.
taxiuri curgeau, un individ imbratisa o amanta
cu ochii la valiza din piele de sarpe, iar ceasul
arata aceeasi ora cu strasul.
fulguia.
stiam ca intr-un fulg de zapada cadea lumea mea.
si ca lumea de-aici, cu pomi goi, cu amanti si cu strada
cadea si ea, tot intr-un fulg de zapada.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ninge peste gara de nord pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani