| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Femeia in Negru de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ninge peste gara de nord
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mircea Cartarescu
|
|||
|
|
|||
| in fata garii de nord venea spic de zapada de frig, se-ncolacisera coloana cu coloana, hotel cu hotel si strada cu strada, prin pielea pietrelor prin pavaj se incetinise osmoza ceata lingea parbrizul taxiurilor, le rodea emailul, glucoza, fructoza perechile, poza color, fusta si jaka de skai isi mestecau prin colturi mustatile bej si rujul coraille : tipa vedea de valiza, iar tipul ii imbratisa fenotipul. vedeam toate acestea cu ochi de barbat, cand prin ceata sidefie, bagai de seama ca m-am inaltat : ce straniu paream ca sunt cu un cap mai inalt iar talpa de adidas nu mi se mai sprijinea de asfalt ma ridicam solemn, fluturand, peste masini, peste gara, pana la frontonul jegos, pana la cadranul cu evidenta orara levitam peste trenuri, peroane si sine vedeam locomotive albastre, ca la jucarii in vitrine totul amestecat cu branhii de ceata, globuri de ceata in corpul meu se intampla ceva dincolo de moarte si viata : ma suceam, imi aduceam genunchii la gura imi arcuiam sira spinarii si din ce in ce mai acut auzeam plescaitul de sange al marii resacul scrumbiilor printre stanci peisajele de sub mine se faceau din ce in ce mai adanci, vedeam acum inaltandu-se ca in vis scutul european, de la istambul la paris vedeam orasele tremurande, giubea cu giubea de la tunis la novaia zemlea vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme si izobare si am vazut si curbura pamantului, ascunzandu-se dupa soare, am vazut mingea pamantului, marile de sticla verde si norii sistemul solar atingand meteorii planetele cu zgrumturii, ca nucile si ca oul sticlindu-si in eter albedoul. indreptandu-ma incet si plutind am vazut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint rotindu-si barilele si granatele spre noaptea intoarsa cu spatele, dar in timp ce urcam grasimea mi se topise gram cu gram genunchii mi se lipisera de torace teasta mi se sudase cu oasele iliace eram un radiolar, un spor, rostogol prin auriu, prin frig, prin frica, prin vasc si prin gol. in campul meu vizual galaxiile se adunara, atol dupa atol de coral monezi si monezi, pulsand, zvacnite si se lipira intr-o mare de foc si pirite. pana sa-i vad marginile in-am inaltat enorm in tarie dar curand era si ea doar o farfurie cat un capac de sticla de lapte ; iar de la marginea de nimic si de noapte se-apropiara alte farfurii contopindu-se in zonele aurii. eram doar privire, indepartandu-ma inc-un pic imensitatea de aur deveni un cetos, mazgalit mozaic aglomerarea de lunii, infinitul de stele se organizau in structuri, desene, modele : un miros, o fasie verzuie de matase fantome de strazi si contururi de case pana in ceata sidefie si in fiord am recunoscut coloanele garii de nord repetate aidoma intr-o lume giganta. taxiuri curgeau, un individ imbratisa o amanta cu ochii la valiza din piele de sarpe, iar ceasul arata aceeasi ora cu strasul. fulguia. stiam ca intr-un fulg de zapada cadea lumea mea. si ca lumea de-aici, cu pomi goi, cu amanti si cu strada cadea si ea, tot intr-un fulg de zapada. |
|||
Pune poezia Ninge peste gara de nord pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |