| istoria se repeta - sunt iarasi, intr-o dimineata cu acelasi soare, la aceeasi masa, si vad - prin fereastra imensa, la fel, pomii cu verdele intunecat pandind, si ma tem sa ma gandesc ca sunt aceleasi ganduri, despre care as 
 vrea sa spun ca spun ceva, ca au sa ajunga
 mai aproape de a insemna, chiar, ceva adevarat,
 si deosebirea e ca acum stiu ca acel iluminat
 de soare de vara tarzie gand, despre plimbarea lunga
 in soarele diminetii pe pajiste in spatele casei,
 si tot mai sus, sub arborii batrani ai padurii, in umbre,
 tot mai departe, pana nu va mai fi intoarcere, si au sa se adumbre
 ceasurile, stiu ca acel gand meticuloasei
 
 mele neputinte de a razbi catre ea nu i-a schimbat nimic chiar, am ramas dincoace, ma gandesc fara rost ca soarele rasare, apune,
 rasare iar.
 
 |