Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Umbra portului trecea ca un ciine sub gard; stringeam in brate cerul cu miros de molid si reflectam la drumul galerelor cu pinze pe-oceanele spumoase, spre tarmuri in torid.
La prova, rastignita, iubita mea ca o alga intoarce cirma iute spre Est sau asfintit. Deasupra mea, catargul inalt cit azimutul si fumul de tigare ca un odgon sucit.
Compasul cerceteaza pe tropic un atol taiat de longitudini pe mari fara abise Si singur cu taifunul pe drumul de cocori colind albastre ape, contrabandist de vise.
Pune poezia Calatorie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.