| Ziarul se deschidea in fata ca un firmament ceresc. Dintr-o calatorie lunga vestile se ingramadeau pe pagini pentru convingerea oarba ca ne gasim pretutindeni, prin telefoane intinse peste toate continentele fara margini.
 
 Ultima ora avea aceleasi communicate de pretutindeni:
 o ciocnire de trenuri, un asasin cu doua zeci si patru de victime;
 - cite una pe ora - inundatii splendide in
 Argentina,
 si reclame simetrice: "vizitati raioanele noastre intime".
 
 La pagina doua un critic de arta comenta vernisajul expozitiilor de tablouri anatomice si statuete cubiste; recenzia unui roman bun cu nesfirsite editii, aparute ca moda sau lunar ca niste reviste.
 
 Capitala avea in ziar o rubrica speciala de fapte:
 vitriol, incendii sau sinucideri de la etaj,
 undeva o adolescenta cu un salt prin perdele
 a rezolvat dragostea cazind perpendicular ca un bagaj.
 
 Dinspre ultima pagina ma impresura un miros de tipar; treceam peste rubrica mortilor sau ultima croiala de frac, salutind acest sol ce infasura globul ca o flamura, si universul rotund si mic cit o gamalie de ac.
 
 
 |