| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Viata lumii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Miron Costin
|
|||
| Desertarea desertarilor si toate sunt desarte. | |||
|
|
|||
| A lumii cantu cu jale cumplita viiata, Cu griji si primejdii, cum ieste si ata Pre suptire si-n scurta vreme traitoare, O, lume hicleana, lume insalatoare. Trec zilele ca umbra, ca umbra de vara ; Cele ce trec nu mai vin, nici sa-ntorcu iara. Trece veacul desfranatu, trec ani cu roata. Fug vremile ca umbra si nici o poarta A le opri nu poate. Trec toate pravalite Lucrurile lumii si mai mult cumplite. Si ca apa in cursul sau cum nu sa opreste, Asa cursul al lumii nu sa conteneste. Fum si umbra suntu toate, visuri si parere Ce nu petrece lumea si-n ce nu-i cadere ? Spuma marii si nor suptu cer trecatoriu. Ce e in lume sa nu aiba nume muritoriu ? Zice David prorocul : "Viiata ieste floare, Nu traieste, ce indata ieste trecatoare". «Viierme suntu eu si nu om", tot acela striga, O, hicleana, in toate vremi cum sa nu sa planga Toate cate-s pre tine. Ce haladuieste Nepravalit, stramutat ? Ce nu staruieste Spre cadere de tine ? Tu cu vreme toate Primenesti si nimica sa stea in veci nu poate Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, Minunata zidire si el farsit are. Si voi, lumini de aur, soarile si luna, Intuneca-veti lumini, veti da gios cununa, Voi, stele iscusite, ceriului podoaba. Va asteapta groaznica trambita si doba. In foc te vei schimosi, pemlnte cu apa. O pricine amara nu asteapta : sapa. Nu-i nimica sa stea in veci, toate trece lumea, Toate-s nestatatoare, toate-s niste spume. Tu, parinte al tuturor, Doamne si imparate, Singur nu mai covarsesti vremi nemasurate. Celelalte cu vremea toate sa sa treaca. Sangur ai dat vremilor toate sa petreaca. Suptu vreme stam, cu vreme ne mutam viiata, Umblam dupa a lumii inselatoare fata Vremea lumii sotie si norocul alta, El a sui, el a surpa, iarasi gata. Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voie Sau primejdii, candu ne vin sau cate o nevoie. Norocului i-au pus nume cei batani din lume Elu-i cela ce pre multi cu amar sa afume. El suie, el coboara, el viiata rumpe, Cu sotiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu sta, intr-un ceas schimba pasul. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul. Numai maini si cu aripi, si picioare n-are Sa nu poata sta intr-un loc nici odinioare. Vremea incepe tarile, vremea le sfarsaste, indelungate imparatii vremea prinieneaste, Vremea petrece toate ; nici o imparatie Sa stea in veci nu o lasa, nici o avutie, A trai mult nu poate. Unde-s cei din lume Mari imparati si vestiti ? Acu de-abiia nume Le-au ramas de poveste. Ei santu cu primejdii Trecuti. Cine ai lumii sa lasa nadejdii ? Unde-s ai lumii imparati, unde ieste Xerxes, Alixandru Machidon, unde-i Artaxers, Avgust, Pompeiu si Chesar ? Ei au luat lume, Pre toti i-au stinsu cu vremea, ca pe niste spume. Fost-au Tiros imparat, vestit cu razboaie, Cu avere preste toti. Si multa nevoie Au tras handii si tatarii si Asiia toata. Cauta la ce l-au adus inselatoarea roata : Prinsu-l-au o famee i-au pus capul in sange. "Satura-te de moarte, Tiros, si te stinge De varsarea sangelui, o, oame infocate, Ca de vrajmasiia ta nici Ganghes poate Cursul sau sa-l pazeasca." Asa jocureste imparatiile lumii, asa pravaleste. Nici voi, lumii inteleptii cu filosofia Haladuiti de lume, nici theologhia V-au scutit de primejdii, sfinti parinti ai lumii, Ca v-au adus la moarte amara pre unii. Nime lucruri pre voie de tot sa nu creaza Nime grele nadejde de tot sa nu piarza, Ca Dumnezeu a varstatu toate cu sorocul, Au poruncitu la un loc sa nu stea norocul. Cursul lumii ati cercatu, lumea cursul vostru Au taiat. Asa ieste acum vacul nostru. Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moarte Plateste osteneala, nedireapta foarte, Pre toti, si nevinovati, ea le taie vacul, O, vrajmasa, hicleana, tu vinezi cu sacul, Pre toti ii duci la moarte, pre multi fara deala, Pre multi si fara vreme duci la acesta cale. Orice faci, fa si cauta farsitul cum vine. Cine nu-l socoteste nu petrece bine. Farsitul ori lauda, ori face ocara, Multe inceputuri dulci, farsituri amara. Farsitul cine cauta vine la marire, Fapta nesocotita aduce perire. Moartea, vrajmasa, intr-un chip calca toate casa, Domnesti si-mparatesti, pre nime nu lasa, Pre bogati si saraci, cei frumosi si tare. O, vrajmasa, priietin ea pre nimeni n-are. Nastem, murim, o data cu cei ce sa trece, Cum n-ar fi fostu in veci, daca sa petrece. Painjtni santu anii si zilele noastre. Sfinti ingeri ferice de de viiata voastra. Vietuim si viiata ieste nestiuta Si pana la ce vreme ieste giuruita. Asa ne poarta lumea, asa amageste, Asa insala surpa si batjocureste. Fericita viiata far de valuri multe, Cu griji si neticneala avutiia pute. Vietuiti in ferice, carii mai putine Griji purtati de-a lumii ; voi lacuiti bine. Vacul vostru cu-mprumut dat in datorie ; Ceriul de gandurile noastre bate jocurie. EPILOG Multi au fostu si multi suntem si multi te asteapta ; Lumea din primenele nu sa mai desteapta. Orice ieste muritoriu cu vremea sa petrece, Trece vremea si pre ai sai toti ii paraseste. Cei ce acum petrecem pomenim pe altii Trecuti ; de noi cu vreme vor pomenii altii. Nascandu-ne, murim, murind ne facem cenusa. Dintr-aceasta lume trecem ca pentr-o usa. Astazi mare si puternic cu multa marire, Maine treci si te petreci cu mare mahnire. In lut si in cenusa te prefaci, o, oame, in viierme, dupa care te afli in putoare. Ia aminte dara, o, oame, cine esti pe lume. Ca o spuma plutitoare ramai fara nume. Una fapta, ce-ti ramane, buna, te lateste in ceriu cu fericire in veci te mareste. |
|||
Pune poezia Viata lumii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |