Sunt atat de insetat de tine! Iar cand te beau
Flacara buzelor imi sporeste setea Ca o tara torida.
Numai noaptea cand nu vad
Prin intuneric decat
Alba cascada a trupului tau,
Fosnetul lucrurilor aruncate,
Cortegiul de flori si de frunze,
imi racoreste o clipa dogoarea
Pe care adierea ta mi-o sporeste
incat
Ca pc-o flacara-n gura
O sting cu propria-mi faptura.
|