Spatiul Virtual de Maria Gogan

Vezi toate poeziile din albumul Natura Umana


Pana nu demult pe lume,
Existau Rostul, Timpul si Omul
Acum sunt doar freamat prin multime
Si peste toate guverneaza somnul

Dar e un soi de somn agitat
De care tot mai multa Lume e cuprinsa
Si nu mai stie de e zi sau a-noptat
Stand mai mereu cu Lumina stinsa.

Si nu-si da seama ca a adormit
Si zace asa de multa vreme
Caci pentru Om ceasul real s-a oprit
Si Realitatea i se scurge printre gene.

Realitatea insa nu cedeaza
Asteapta ca Omul, ochii sa-si intredeschida
Sa-i evapore intr-o clipa ceata deasa
Ce-i tine mintea adormita.

Dar Omul nici nu vrea s-o vada
Si nicidecum s-o mai auda
De teama ca ar putea s-o creada
Si i-ar invada Lumea lui absurda.

Pentru El lumea lui e reala
Si singura in care crede
Una in care realitatea e atat de pala,
Incat nici nu se mai vede.

Si respira usurat atunci cand dispare
Aceasta Realitate deranjanta
Pe langa lumea lui Incantatoare,
Lumea Reala i se pare enervanta.

Astfel ca Omul si "lumea lui cu soare",
Se contopesc intr-un acord mutual
Unul in care Mintea nu "apare"
Si astfel se creaza Spatiul Virtual.

Pune poezia Spatiul Virtual de Maria Gogan pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani