| Mana mea mi-o intind peste lucruri, cu degetele mele inchid pleoapele fiecarui lucru bolnav. Ma inalt din intuneric si in propriile mele adancimi pier!
 "Sunt cel care sunt!"
 Pasii mei nu lasa urme pe drum,
 nici o oglinda nu pastreaza
 imaginea mea!
 
 II
 
 "Sunt cel care sunt!"
 
 III
 
 Seara ma simt ca un cer
 iluminat de tristete,
 noaptea ma las dus de valuri
 spre mine ca spre
 un ultim tarm.
 Nu intru pe nici o usa, in nici o casa nu vin,
 
 in nici un suflet nu ma cobor.
 Nicaieri nu ma aflu,
 nici inlauntrul meu
 nu ma regasesc.
 
 IV
 
 Sunt tristetea cea mai vasta,
 cel mai dureros extaz.
 Bucuria ce creste din mine
 nu va ajunge niciodata la cer.
 Cu disperare ml revars,
 tasnesc din sinea mea
 spre lucrurile ingrozite din jur,
 dar pretutindeni sunt
 Eu!
 
 V
 
 De sete norii crapa pe cer!
 
 VI
 
 inchid ochii si in fata ta
 tot mai gol ma trezesc.
 ia si du-ma din tine afara,
 in plin vant!
 |