Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Marin Mincu
(1944 - 2009)

9 Poezii

Poezia de azi

Cantec
de Marin Sorescu
Femeie cu sanii degeaba,
Ce frumos mergea treaba.
Cand nenascuti eram si tu si eu
Si ne imbratisam prin

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Poem despre batranul domn Hokusai

Vezi toate poeziile poetului



S-a dus si batranul domn mugur
caruia ii spuneam hokusai
katshuschika imi zicea: n-ai sa te imbogatesti din poezie
mai bine te-ai apuca de pictat
peisaje cu luna plina natura moarta
cu pasari impaiate pe masa dar poezie nici intr-un caz
suntem in secolul douazeci ce naiba ar trebui sa fim constienti isi facea plimbarea de seara langa foisorul de foc de o parte era insotit de un caine de cealalta de o masina de scris il vedeam iesind din metrou ca dintr-o gura de canal si luand-o usurel pe strada in fiecare zi la orele douasprezece si jumatate inainte de-a porni spre slujba sa de la pravalia cu ceasuri trecea pe la libraria din colt unde obisnuia sa rasfoiasca o carte ii spuneam domnule nu te-ai saturat de atatea carti ai trait cincizeci de ani printre ele in viata mai exista si alte lucruri importante dar el nu he he rasfoia mai departe orice s-ar fi intamplat
putea sa-i moara tata putea sa arda o jumatate din oras el isi muia degetul aratator cu varful limbii aprindea o lumanare de seu si dadea incet filele la o parte

spunea ca-i place hartia subtire
si daca nu rasfoieste o zi
e ca si cum nu s-ar fi spalat dimineata
sau nu si-ar fi facut rugaciunile
ii spuneam de ce umbri taraind dupa tine cainele asta
e de rau augur si masina asta de scris
care scheauna jalnic si care dupa parerea mea
ar trebui aruncata grabnic in pod
printre pantofi haine vechi si alte lucruri de prisos
spunea: lasa domnule stiu ce fac
nu pot merge pe strada singur nu vezi cum ma clatin
nu vezi cata ceata
nu observi ca sunt orb
si apoi masina asta am dresat-o
o am de atatia ani de zile
cunoaste bine strazile
vezi bine ca nu ma descurc
si chiar bastonul asta nu ma ajuta la nimic
nu sunt atent ma lasa auzul
cand trec strada poti sa claxonezi cat vrei:
nu aud asta e dar e groaznic ce-mi spui ii ziceam
cum poti sa umbli asa singur sa ratacesti
si magazinele astea care seamana unul cu altul
si politaii stia obezi
care plutesc peste reclame
manechinele care stau la stop
si postasii ce ratacesc scrisorile
si suna cu disperare din trambite



apoi caii albi ce luneca printre masini
si ceata asta cenusie ce pluteste pe strazi
totul mi se pare bizar un amestec ciudat
dintre lucruri si somn
iar masina asta e groaznica pur si simplu
groaznica-i spuneam e oribila ca o reptila cum o hranesti unde o tii noaptea
iar el: he he o tin in cada s-a obisnuit
dimineata ii dau un kil
de peste congelat noroc ca se gaseste
e drept ca mai scheauna cateodata mai urla noaptea
dar ce sa-i faci asta-i viata
vezi ca intr-o zi ii spuneam cum stai singur
o sa navaleasca peste tine cand dormi
la fiarele astea instinctul se declanseaza
cand nici nu te astepti
o hranesc bine-mi spunea
ii dau si ulei de masline adauga
apoi ii plac zarurile se joaca atat de frumos pe podea
tot da cu labutele
si sa vezi ce zaruri ii cad
eu dau cinci cinci ea da sase sase
eu sase sase cu trei ea da sase sase cu patru
intelegi ma speculeaza la maximum
nu zic totusi cu ce o hranesti
nu cred ca se multumeste numai cu zaruri si peste
e groaznica e prea masiva
cea un cal: o lighioana
spune drept ce mananca te costa probabil o avere
de ce razi doar n-o hranesti cu aer si apa
ba chiar asa si rade
iar eu: nu e de ras
animalul e inspaimantator e lugubru
scapa odata de el vinde-l fa ceva hotaraste-te odata
stii ceva domnule imi spunea tremurand
sunt mai batran decat iti inchipui
nu-mi dai tu sfaturi
si apoi mi-e groaza
sa stau singur nu stiu daca-ntelegi
macar ai acte pe ea o fotografie esti in regula
domnule katshuschika
mai lasa-ma-n pace domnu meu
de cincizeci de ani tot umblu cu acte o tin si eu mai ascunsa

nu zic ca e comod spatiul e stramt
are coada cam lunga si plina de solzi
se misca greoi si lasa
pe mozaic multa apa si mal
un mal puturos de parca ar fi traversat styxul
nu stiu daca ai sa-ntelegi
nu sunt singur cum sa-ti explic
in
Casa asta mai exista cineva ce se misca
e un suflet acolo chiar daca e de lighioana
si literele alea ca niste insecte
se urca mereu pe pereti
exista intr-un colt un viespar
un musuroi galben am dat cu nisip matur zilnic degeaba
in fiecare zi masa e plina misuna peste tot
le gasesc si in pat e o fosgaiala
iar cu cainele asta nu ma impac
o bestie neagra caracter oribil
m-am atasat insa si de el
dimineata cand treci raul m-asteapta
si cartile astea ii spuneam
nu vezi cum zboara nu vezi cum se innegresc
tii minte lanul de grau cu corbi tabloul acela celebru
sigur ca de atunci asta-i senzatia
corbii au incepui sa apara
cartile da nu vezi cum se ridica in aer
cum se rotesc deasupra
Casei
cum isi curata pliscurile de tabla
dar mie cum sa-ti spun imi plac
acest falfait somnambul care trece prin camere
le vad cum se aseaza aici tocmai aici pe rafturi
pe masa si chiar pe covor
incepand pe la orele sase seara
cand se intorc de la varsatoarea orasului
ma simt in elementul meu asta-i
domnule hokusai ii spuneam
torul e groaznic amenintator ii spuneam ai grija
camerele astea pustii si coridoarele
pe care rasuna mereu voci

mozaicul ce fumega in valuri
bucataria din care se aude un lipait de pasi
singuratatea asta absoluta totul e infiorator
geamurile acoperite cu storuri
draperiile pline de praf
apa care curge din scaune
apa care tasneste din parchet
apa care se scurge din lustra
chiar asta nu te inspaimanta nu te pune pe ganduri
ai rabdare-mi spunea
in curand inchid robinetul si gata
nici un strop va aici liniste
liniste desavarsita intelegi
nu se va auzi nici un pas nici o soapta
dar masinile care trec pe strada
macaraua
si oglinzile astea pline de praf cum le suporti
de ce nu le stergi domnule domnule hokusai
tocmai asta-i le las acolo sa se prafiiiasca
sa prinda mucegai sa se acopere de praf
nu m-am privit niciodata in ele dar am s-o fac
si pe asta si atunci l-am vazut cum ia o lingura neagra si cum rade mucigaiul de pe pereti stratul de muschi inverzit de pe rama cum descojeste oglinzile i-am spus opreste-te domnule hokusai
tocmai acum te-ai apucat sa faci ordine
nu vezi ca ai musafiri
Iar el; ce fel de musafir cei mai fi si tu
hai fii serios domnule
si stii ceva; m-am saturat de barba asta intelegi
o port de atata vreme am sa mi-o rad
da-mi de acolo un foarfece
cum de unde din sertar
si lua foarfecele in mana si mai intai isi tunse barba
in trepte

ce parere iti dai imi spunea sapunindu-se tii minte portretul acela cum care
Omul cu urechea taiata nu stiu exact titlul l-am uitat ce te miri sunt destul de batran stau foarte prost cu memoria lapsusuri gauri negre in cap intelegi nici nu stiu cand m-am nascut in orice caz e foarte de mult si m-am plictisit domnule hokusai ii spuneam linisteste-te ai grija iar el mereu se radea devenea tot mai tanar tot mai vioi nu mai incapea in halatul lui vechi albastru era ca un cal tanar scapat pe o pajiste pantalonii incepura sa-i crape pe la incheieturi si camasa il si vedeam inaltandu-se pana-n tavanul
cu ingeri de ipsos ii spuneam: lucrurile astea nu sunt bune sunt ca intr-un vis urat iar el: ma pregatesc de drum ce stii tu trebuie sa prind putere
daca plec asa batran cum sunt si cu barba asta nerasa iti dai seama cum voi ajunge acolo nici o grija: o sa-mi creasca alta pe drum si apoi incepu sa-si faca bagajele doar n-am sa las trusa cu mine o las aici scoase din geamantan o multime de lucruri si le imprastie pe parchet mi-ai facut observatii mi-ai zis sa las cartile uite acum nu ma mai intereseaza mi-ai zis de masina de scris am inteles: totu-i in ordine si incepu sa se imbrace cu costumul cel nou isi puse pantofii de lac si se tot invartea prin casa in sfarsit l-am vazut cum isi leaga cravata ajuta-ma odata de ce stai cu mainile-n san nu vezi ca n-am timp ma grabesc
am transpirat peste tot ca in sfarsit
pierd de pomana timpul cu tine
si-apoi l-am vazut coborand
isi intorcea mereu capul pe scara
si he he cobora cobora repede repede
facand inapoi semne cu mana
he he spuse gata ma duc nu mai am timp
arunca si tu o privire pe geam
de ce stai si te uiti ca un manechin
vezi daca a tras masina pe care am comandat-o la scara
cum n-a venit nu se poate
oricum e pe drum m-am dus o astept 2n strada
te rog sa ai grija de carti
deschide si tu seara fereastra
vin de la varsatoarea orasului dar domnule hokusai i-am zis mai ai aici o multime de lucruri costumele cele o mie de perechi de ciorapi palariile camasile si biblioteca discurile n-am ce face cu ele m-am saturat m-am plictisit de ce crezi ca m-am hotarat in sfarsit s-o iau razna domnule hokusai dar shakespeare baudelaire iar el facand semn cu bastonul: nu vezi ca se aude un tropot de cai hai ca m-am dus: la ce mi-a folosit shakespeare baudelaire fleacuri fleacuri intelegi mai bine arunca-mi pe geam pelerina de ploaie ciudat chiar foarte ciudat e iarna si uite ce vreme tremur de frig
dar hai ca ma duc si se duse


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Poem despre batranul domn Hokusai pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani