A cincea elegie

Vezi toate poeziile poetului
Tentatia realului



N-am fost suparat niciodata pe mere
ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze,
pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari.
Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile
s-au suparat deodata pe mine.
Iata-ma dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, pasarilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subtiri, racoroase.
Iata-ma condamnat pentru nestiinta,
pentru plictiseala, pentru neliniste,
pentru nemiscare.
Sentinte scrise in limba simburilor.
Acte de acuzare parafate
cu maruntaie de pasare,
racoroase penitente gri, hotarite mie.
Stau in picioare, cu capul descoperit,
incerc sa descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranta



si nu pot, nu pot sa descifrez
nimic,
si-aceasta stare de spirit, ea insasi,
se supara pe mine
si ma condamna, indescifrabil,
la o perpetua asteptare,
la o incordare a intelesurilor in ele insele
pina iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
pasarilor.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia A cincea elegie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani