|
Brusc, pasarea a murit in zbor ;
ca o pupila piezisa taie un nor.
Sterge cu aripa flasca
steaua verde gata sa nasca.
Suna murdar si greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce in ce mai incet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fara trepte si neagra,
clatinandu-se pentru nimeni
sporind cu greata singuratatea
Loveste frunza, fructa ;
urmeaza un sunet de picior de animal
in fuga atingand pamantul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeala independenta de frig,
de tacere independenta, migratoare.
|
