| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
A treia elegie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
| Contemplare, criza de timp si iar contemplare | |||
|
|
|||
| I. Contemplare Daca te trezesti, iata pina unde se poate ajunge: Deodata ochiul devine gol pe dinlauntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iata pina unde poate ajunge privirea, daca se trezeste: Deodata devine goala, aidoma unei tevi de plumb prin care numai albastrul calatoreste. Iata pina unde poate ajunge albastrul treaz: Deodata devine gol pe dinlauntru ca o artera fara singe prin care peisajele curgatoare ale somnului se vad. II. Criza de timp O, scurta tristete, insecta verzuie, voi, blinde oua, locuind un miez de meteor spart; si de palmile mele acoperite ca sa renasca un cu totul alt decor. Camera se varsa prin ferestre si eu nu o mai pot retine in ochii deschisi. Razboi de ingeri albastri, cu lanci curentate, mi se petrece-n irisi. Ma amestec cu obiectele pina la singe, ca sa le opresc din pornire, dar ele izbesc pervazurile si curg mai departe spre o alta orinduire. O, scurta tristete, ramine de jur-imprejur o sfera de vid. Stau in centrul ei si unul cite unul ochii din frunte, din timpla, din degete mi se deschid. III. Contemplare Deodata aerul urla isi scutura pasarile in spinarea mea si ele mi se infig in umeri, in sira, ocupa totul si nu mai au unde sta. In spinarea pasarilor mari se-nfig celelalte. Fringhii zbatatoare le tirasc, acvatice plante. Nici nu mai pot sta drept, ci doborit peste pietre fluorescente, ma tin cu bratele de stilpul unui pod arcuit peste ape inexistente. Fluviu de pasari infipte cu pliscurile una-ntr-alta se agita, din spinare mi se revarsa spre o mare-nghetata, neinnegrita. Fluviu de pasari murind, pe care vor lansa barci ascutite barbarii, migrind mereu spre tinuturi nordice si nelocuite. IV. Criza de timp Ca si cum s-ar sparge un mormint si-ar curge pe fluviu tot misterul lui Dar mai degraba, ea, privirea, ne tine la un capat al ei fructificati. Suge din noi cit poate, parind a ne-arata ingerii copacilor si ai celorlalte privelisti. Copacii ne vad pe noi, iar nu noi pe ei. Ca si cum s-ar sparge o frunza si-ar curge din ea o girla de ochi verzi. Suntem fructificati. Atirnam de capatul unei priviri care ne suge. V. Contemplare Se arata fulgerator o lume mai repede chiar decit timpul literei A. Eu stiam atit: ca ea exista, desi vazul dinapoia frunzelor nici n-o vedea. Recadeam in starea de om atit de iute, ca ma loveam de propriul meu trup, cu durere, mirindu-ma foarte ca-l am. imi lungeam sufletul intr-o parte, si-ntr-alta, ca sa-mi umplu tevile bratelor cu el. La fel si globul de peste umeri si celelalte-nfatisari, la fel. Astfel ma incordam sa-mi aduc aminte lumea pe care-am inteles-o fulgerator, si care m-a pedepsit zvirlindu-ma-n trupul acesta, lent vorbitor. Dar nu-mi puteam aminti nimic. Doar atit - ca am atins pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde, care, stiindu-ma, m-au respins. Gravitatie a inimii mele, toate-ntelesurile rechemindu-le mereu inapoi. Chiar si pe tine, rob al magnetilor, gindule. |
|||
Pune poezia A treia elegie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |