A treia elegie

Vezi toate poeziile poetului
Contemplare, criza de timp si iar contemplare



I.

Contemplare
Daca te trezesti,
iata pina unde se poate ajunge:
Deodata ochiul devine gol pe dinlauntru ca un tunel, privirea se face una cu tine.
Iata pina unde poate ajunge privirea, daca se trezeste:
Deodata devine goala, aidoma unei tevi de plumb prin care numai albastrul calatoreste.
Iata pina unde poate ajunge albastrul treaz:
Deodata devine gol pe dinlauntru
ca o artera fara singe
prin care peisajele curgatoare ale somnului
se vad.

II.

Criza de timp
O, scurta tristete, insecta verzuie,
voi, blinde oua, locuind un miez de meteor
spart; si de palmile mele acoperite
ca sa renasca un cu totul alt decor.
Camera se varsa prin ferestre



si eu nu o mai pot retine in ochii deschisi.

Razboi de ingeri albastri, cu lanci curentate, mi se petrece-n irisi.
Ma amestec cu obiectele pina la singe,
ca sa le opresc din pornire,
dar ele izbesc pervazurile si curg mai departe
spre o alta orinduire.
O, scurta tristete, ramine
de jur-imprejur o sfera de vid.
Stau in centrul ei si unul cite unul
ochii din frunte, din timpla, din degete
mi se deschid.

III.

Contemplare

Deodata aerul urla
isi scutura pasarile in spinarea mea
si ele mi se infig in umeri, in sira,
ocupa totul si nu mai au unde sta.
In spinarea pasarilor mari
se-nfig celelalte.
Fringhii zbatatoare le tirasc,
acvatice plante.
Nici nu mai pot sta drept,
ci doborit peste pietre fluorescente,
ma tin cu bratele de stilpul unui pod
arcuit peste ape inexistente.
Fluviu de pasari infipte
cu pliscurile una-ntr-alta se agita,
din spinare mi se revarsa
spre o mare-nghetata, neinnegrita.
Fluviu de pasari murind,
pe care vor lansa barci ascutite
barbarii, migrind mereu spre tinuturi
nordice si nelocuite.

IV.

Criza de timp

Ca si cum s-ar sparge un mormint
si-ar curge pe fluviu tot misterul lui
Dar mai degraba,
ea, privirea, ne tine
la un capat al ei fructificati.
Suge din noi cit poate, parind a ne-arata ingerii
copacilor si ai celorlalte privelisti.
Copacii ne vad pe noi, iar nu noi pe ei.
Ca si cum s-ar sparge o frunza
si-ar curge din ea o girla de ochi verzi.
Suntem fructificati.
Atirnam de capatul unei priviri care ne suge.

V.

Contemplare

Se arata fulgerator o lume mai repede chiar decit timpul literei
A.
Eu stiam atit: ca ea exista, desi vazul dinapoia frunzelor nici n-o vedea.
Recadeam in starea de om atit de iute,
ca ma loveam de propriul meu trup, cu durere,
mirindu-ma foarte ca-l am.
imi lungeam sufletul intr-o parte, si-ntr-alta,
ca sa-mi umplu tevile bratelor cu el.
La fel si globul de peste umeri
si celelalte-nfatisari, la fel.
Astfel ma incordam sa-mi aduc aminte
lumea pe care-am inteles-o fulgerator,
si care m-a pedepsit zvirlindu-ma-n trupul acesta, lent vorbitor.
Dar nu-mi puteam aminti nimic.
Doar atit - ca am atins pe
Altceva, pe
Altcineva, pe
Altunde, care, stiindu-ma,
m-au respins.
Gravitatie a inimii mele, toate-ntelesurile
rechemindu-le mereu inapoi.
Chiar si pe tine, rob al magnetilor, gindule.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia A treia elegie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani