Poetul zilei
Emil Hurezeanu
(1955 - ?)

9 Poezii

Poezia de azi

Sarut mainile doamna ! la revedere DOMNULE!
de Ioanid Romanescu
O clipa miinile ni s-au atins involuntar
aglomeratie de seara, masinile-s etuve putin suspect si reciproc ne cerem scuze doar spre unde mersul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































AMFION, constructorul

Vezi toate poeziile poetului



Aici, pe cimpul unde-n vechime zeii
n-au trecut decit calari,
unde pietrele-si arata coltii albi, si iarba
fuge speriata-n verzuiele zari,
imi dau intilnire cu tine, femeie
zvelta si salbaticita de frumusete,
inainte de rasaritul soarelui, cind stelele
rostogolindu-se-nclina cerul intr-o parte,
si tu, venind,
de tine
doar un strigat ma mai desparte.
Cele mai tainice
si mai adevarate cuvinte de dragoste
ti le spun, inainte de-a te zari.
Bat aerul cu toate valurile marii,
sfichiul lor rasuceste copacii,
si sepiile, si rechinii, intr-un dans de oglinzi.
Te astept sa-ti desprinzi
trupul din iarba, femeie.
Din umerii mei si din intreaga mea putere



tisnesc doua pantere, nemaivazute pantere,
pe ape s-astern, curcubee,
si se fac viaducte si poduri, curind,
peste cai ferate lucind, peste trenuri trecind.
Din pieptul meu aramiu,
vargat in parti de vite muschiuloase,
aidoma vor tisni, mai tirziu,

leii cu coame flocoase, in friguri, ca niste explozii de aur vor tisni si vor bate aerul si se vor prabusi, si se vor face temelii si terasamente si diguri.
Din coasta, zbatindu-se ca o sabie, isi va arcui in salt trupul lucios delfinul, din tot cirdul cel mai frumos, izbind cu coada aerul lichid.
Si va cobori, incolacindu-se ca un cercel, si se va face zid si se va face crenel.
Oh, pe rind, din genunchi, condorii vor izbucni in manunchi, se vor roti, luind vazduhu-n taise si se vor aseza si se vor face acoperise,
si din glezna, pina-ai sa te-arati, femeie, vor pleca si animalele celelalte, lasindu-mi nerabdarea impodobita
cu plante
Poate-am sa-ti par subtire ca licarirea, si-n spatele meu, frenetic crescind, orasul iti va fura, in vazduh, privirea.
O, gingasul, zveltul tau pas
leganat peste ierburi, printre coltii pietrelor!
A mai ramas un gutui,
si un cais a mai ramas,

smulge-i si du-i in piata circulara;
a mai ramas un prun,
si-un artar a mai ramas,
smulge-i si du-i la-ntretaierile de drumuri;
a mai ramas un platan,
si-un otetar a mai ramas,
smulge-i si du-i pe cheiul cu poduri!
Mi-a mai ramas si-un ram de tei.
II vrei, stapina mea, il vrei,
aici, pe cimpul unde in vechime zeii
n-au trecut decit calari,
unde pietrele-si arata coltii albi, si iarba
fuge speriata-n verzuiele zari?


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia AMFION, constructorul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani