Trec prin starea acestui suflet posibile existente -un
navod mortal ce smulge in sus totul, lasind numai absente.
Las locului aceasta-nfatisare si o adorm,
si o inghet, si o tin in pura suspendare a celor care n-au venit si vin.
Nimic nu ramine el insusi mai mult decit o
foarte singura data. Nu sunt vinovat ca traiesc intr-o lume intruna schimbata.
Numai un gind daca-l intorc, de la tine,
nu mai regasesc apoi, inapoia-mi, nimic. Depun marturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
Decade piatra in inima mea,
ramin in centrul unor margini ce se schimba
Desigur, eu sunt un cuvint
adormit la tine pe limba.
Pune poezia Andru plingind pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.