Autoportret in timp de veghe

Vezi toate poeziile poetului



Veghez la poarta lumii fara de canate: aici, ideile, cuvintele noastre devin
adevarate.
Iau chipul zvelt al podurilor de beton, iau trupul drept al schelelor de fier, le-atingi cu auzul si ele au sunet, au ton, le izbesti cu privirea si ele nu pier, le pipai cu trupul, cu sufletul, si vezi ca
exista.
Aici incepe lumea noua, comunista.
Cuvintele goale, ideile ciunte ramin afara,
Aer se fac, innorat, tigva-ngropata-n nisipuri,
de fiara.
Veghez si sunt drept si inalta e umbra mea.
Constelatia ochilor mei e atrasa de rosia stea, privirile mele sunt drepte, sunt nemiscate.
O, pasarile s-ar putea odihni in ele ca pe niste ramuri colorate.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Autoportret in timp de veghe pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani