| Esti atit de frumoasa, iarna! Cimpul intins pe spate, linga orizont, si copacii opriti, din fuga crivatului imi tremura narile si nici o mireasma, si nici o boare,
 doar mirosul indepartat, de gheata,
 al sorilor.
 Ce limpezi sunt miinile tale, iarna!
 Si nu trece nimeni
 doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
 si gindul creste-n cercuri
 sonorizind copacii
 cite doi,
 cite patru.
 
 |