Numai creierul meu este din Nord, trupul meu
este totului tot din Sud, numai arcul ideilor il
incord ca s-aud sageata trupului plecind, s-o aud.
Numai inima mea bate ding-dang
in clopotul trupului de muschi si de singe,
numai privirea mi-o sparg
de lacrima lucrului care plinge.
Numai in somn sunt intreg, numai
in trezie sunt viu si patimas aidoma calaretului viareg,
aidoma incasului cu panas.
Numai si numai si numai la tine ma gindesc
dormind si veghind intoarceri de munti ceresti
si alpine cu o zapada de stea in virf tremurind.
Zapezi eterne, dorurile mele, de piatra trupul meu,
si de pamint, timpul suride printre stele
suride "s" din vorba "sunt".
|