Confundare

Vezi toate poeziile poetului



Cine esti tu, cel care esti, si unde esti, cind nimic nu este?
Nascut dintr-un cuvint imi duc intelesul intr-o pustietate divina.
intreb daca sunt, dar strigatul nu se rupe de mine, si una cu el ramin, adaugind desertului singuratate.
Cu harul vreunei silabe urnesc din intepenire, intruna, golurile sferice in alte goluri aidoma lor, si fara de margini.
Fixitatea nefiintelor mereu o clatin intr-un azi etern cu aura de vid -ma rog sa fii, de mine insumi ma rog sa fii.
Arata-te.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Confundare pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani