Doua cintece

Vezi toate poeziile poetului



I

Intorc timona lemnului de stele si
spiritele vin si nu vorbesc si ratacite
scapa-n simturile mele.
Si pot sa te-ntilnesc,
ce lung iti e parul desfasurat si nefiresc
incit el este corpul meu adevarat si nedumnezeiesc.
Si nu deosebesc decit copacii
care-ti pastreaza amintirea-n verde stind neclintiti
asemeni unui om cind inima, fara auz, o pierde.

II
Si piatra alba; ziua-n fata mea.
Creez deodata-atitea intimplari
in care numai trupul meu ramine
tarm nemiscat al nevazutei mari.
Vor fi trecut pescarii tineri azi
pe unde-am fost eu altadata si-am lasat
doar umbra de sandale pe nisip
si aerul doar cu mirosul lor amestecat.
Eu am gasit un loc de lupta-aici
si m-am oprit si-am ancorat corabii
si-n fiecare noapte voi muri privind
cum vita se-alungeste peste sabii.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Doua cintece pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani