Elegia a opta, hiperboreeana

Vezi toate poeziile poetului



Ea mi-a spus atunci, vazand lucrurile fixe
ale alcatuirii mele:
As vrea sa fugim in
Hiperboreea
si sa te nasc viu,
asemenea cerboaicei, pe zapada,
in timp ce alearga si urla
cu sunete lungi atarnate de stelele noptii.
La frig cu noi si la gheata!
imi voi dezbraca trupul
si voi plonja in ape, cu sufletul neaparat,
luandu-si drept limita
animalele marii.
Oceanul va creste, desigur, va creste
pana cand fiecare molecula a lui
cat un ochi de cerb va fi,
sau
cu mult mai mare,
cat un trup de balena va fi.
Voi plonja intr-o astfel de apa marita, izbindu-ma de brownienele privelisti,

intr-o miscare de spor, disperata, voi face zigzaguri: lovita de mari, intunecate, reci molecule, adeptele lui



Hercule.
Fara putinta de-inec si fara putinta de mers si de zbor -numai zigzag si zigzag si zigzag, inrudindu-ma cu feriga printr-un destin de spor
As vrea sa fugim in
Hiperboreea
si sa te nasc viu,
urland, alergand, zdrobita de zimtii
cerului vinetiu,
pe gheata crapata in iceberguri
risipite sub cer vinetiu.

II

Ea aprinse deodata-o lumina,
de langa genunchiul ei, verticala,
sub o palarie rosie .
virginala.
Arunca langa glezna mea o carte
scrisa in cuneiforme.
ingeri presati ca florile
se scuturau sfaramati, pe platforme.
ingeri innegriti intre litere, intre pagina de deasupra si cea de jos, subtiati, fara apa in ei si racoare, cu tais fioros
Ca sa ma tai cu ei de privirile care fara sa le-nvoiesc, mi-au crescut -cand, toga virila, tristetea mea aspra cu o fibula de gheata mi-o prind.
La
Hiperboreea, acolo - ea, mi-a spus, si luandu-ne unul pe altul de ceafa
cu bratul drept, cel nezburand,
ne vom cufunda pe sub gheata in apa.
Hiperboreea, zona mortala
a maimarilor mintii,
loc al nasterilor de copii de piatra,
din care sculptati sunt doar sfintii.
Hiperboreea, alb,-negru,
aur-argint,
revelatie, nerevelatie, tristete
alergand si orbecaind.

III

Ea isi ridica deodata capul: deasupra ei alearga globuri albe si norii se destrama in fasii verzui.
Se-arata-o sfera cu intunecimi ca muntii, pa care pasarile stand infipte-n ciocuri, cu pocnet greu de aripi, o rotesc.
Desigur, idealul de zbor s-a-ndeplinit aici.
Putem vedea mari berze-nfipte-n stanca miscandu-se incet.
Putem vedea vulturi imensi, cu capul ingropat in pietre, batand asurzitor din aripi, si putem vedea o pasare mai mare decat toate, cu ciocul ca o osie albastra, in jurul careia se-nvarte, cu patru anotimpuri, sfera.
Desigur, idealul de zbor s-a-ndeplinit aici, si-o aura verzuie prevesteste un mult mai aprig ideal.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Elegia a opta, hiperboreeana pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani