I
El incepe cu sine si sfirseste cu sine.
Nu-l vesteste nici o aura,
nu-l urmeaza nici o coada de cometa.
Din el nu strabate-n afara
nimic; de aceea nu are chip
si nici forma. Ar semana intrucitva
cu sfera,
care are cel mai mult trup
invelit cu cea mai strimta piele
cu putinta. Dar el nu are nici macar
atita piele cit sfera.
El este inlauntrul - desavirsit
Sl
desi fara margini, e profund
limitat.
Dar de vazut nu se vede.
Nu-l urmeaza istoria propriilor lui miscari,
asa cum semnul potcoavei urmeaza cu credinta caii
II
Nu are nici macar prezent, desi e
greu de inchipuit cum anume nu-l are.
El este inlauntrul desavirsit, interiorul punctului,
mai inghesuit in sine decit insusi punctul.
III
El nu se loveste de nimeni si de nimic,
pentru ca n-are nimic daruit in afara prin care s-ar putea lovi.
IV Aici dorm eu, inconjurat de el.
Totul este inversul totului.
Dar nu 1 se opune, si
cu atit mai putin il neaga:
Spune Nu doar acela
care-l stie pe Da.
insa el, care stie totul,
la Nu si la Da are foile rupte.
Si nu dorm numai eu aici, ci si intregul sir de barbati al caror nume-l port.
Sirul de barbati imi populeaza un umar. Sirul de femei, alt umar.
Si nici n-au loc. Ei sunt penele care nu se vad.
Bat din aripi si dorm -aici,
inlauntrul desavirsit, care incepe cu sine si se sfirseste
cu sine, nevestit de nici o aura,
neurmat de nici o coada de cometa.
|