Fantoma timpului pierdut

Vezi toate poeziile poetului



Miscam eu deci, lucios, din umeri,
dar si mai si misca fantoma.
Eu ma-nclinam, ea mult mai amplu, dinspre
Cartagina, spre
Roma.
Miscam eu deci genunchiul soare,
dar si mai si misca fantoma.
Daca treceam, ea, mult mai amplu, trecea din ploaie in ninsoare.
Inima-n pietre de-mi suna, mai tare, mult,
batea fantoma.
La case, sus, plesneau ferestre, se zdrentuia in brazi aroma.
Miscam eu deci trecutul meu,
ca sa-l ascult in vid cum salta.
Dar decit el era fantoma cu mult mai trista, mai inalta.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Fantoma timpului pierdut pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani