| Asteptam niste forte necunoscute, cu gurile in strigat le-asteptam.
 Frunze infipte-n unditi, coborite
 spre noi de-a dreptul din
 Aldebaran.
 Deci sa muscam nervurile dedate,
 cu cerul gurii grav ranit
 de fierul nemilos al unditei, legate
 de lancea inclinatului zenit.
 Si smulsi sa fim in sus, si smulsi!
 Din apa norilor si-a aerului tare,
 sa ni se zvircoleasca pe sub stele-n vid,
 ca pestii, trupurile-n sufocare.
 Si doar scheletul nemincat si azvirlit
 sa risipeasca-n jururi coaste
 iar capetele, duri meteoriti,
 sa dea cu timpla-n linistile vaste.
 
 |