Greata

Vezi toate poeziile poetului



Acum la urma, terfeliti, varsam copacii
mistuiti cu greu in substantive.
Burti de cuvinte se
tirasc pe limbile umflate, maladive.

Vomita prin vocale sensul strict, mincat
la nimereala si de foame, de trupele abstracte
navalind ale vocalelor romane,

cind, luptatori cu timpla scinteind pe rictusul
de gheata al naturii, ochi mari albastri,
suspendati la mijlocul de cerc al urii

si prin pupila neagra,
ca o beregata taiata clar de un tais,
un singe uleios se-arata cu dira
lumii in piezis,

vomita ochii vechi vedenii mincate
tot de-a valma si mirat.
Vomita nara mirodenii pe care-n
timp le-a respirat.

Timpanul alb vomita muzici pe care sarea nu a nins,
si pielea vechi pipaituri vomita care-n
burice i s-au prins.
O, dar de insusi si de nemincare lasat lucios,
lasat febril,



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Greata pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani