|
LA-NCEPUTUL serilor
|
|
|
Linistea te-nsotea pretutindeni, ca o suita. Daca ridicai o mina,
se facea in arbori tacere. Cind ma priveai in ochi,
impietrea o clipita din a timpului curgatoare putere.
Simteam ca pot adormi, visind stele locuite. Si, numai daca m-ar fi atins umbra ta
fosnitoare,
as fi putut impinge noptile-ncremenite ca
pe-o elice-naintind, spre soare.
Si numai sentimentul acesta imi da fericire,
numai gindul ca sunt si ca esti. Sprijineam pe
tiriitul greierilor coviltire,
sub care beam azurul decantat in cesti.
Si cind sfirseam cuvintele, inventam altele. Si cind se-nsera cerul,
inventam ceruri albastre,
si cind orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
Dar tot timpul suna ceva ceva rasuna,
un cintec de iarba cosita, de taciturne mari,
in care inima de-atunci isi revarsa
meandrele pierdutelor candori.
|
|
Pune poezia LA-NCEPUTUL serilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|