Pe bordul alb si gri de piatra
adolescentii trec in sir,
subtiri ca dunga rea de tibisir
pe tabla noptii idolatra.
O, ecuatii voi, de gradul doi
suave trigonometrii
ale divinului "a ii",
el singur existind in noi.
Ei trec si clopotele bat,
ei trec si tunurile bat,
ei trec si ceasurile bat
din ce in ce mai repede si mai turbat.
Sir lung si sfint, de tine doar
m-as spinzura ca de-un copac
si-as sta batut si clatinat
de vintul rece, secular.
|