Laus ptolemaei (XIV)

Vezi toate poeziile poetului



Eu cred ca pamintul e plat
asemeni unei scinduri groase,
ca radacinile arborilor il strabat
atirnind de ele-n gol, cranii si oase
ca soarele nu rasare mereu in acelasi loc
si nici nu rasare acelasi soare,
ci tot altul dupa noroc
mai mic sau mai mare.

Eu cred ca atunci cind sint nori
nu rasare nimic, si ma tem
ca s-a sfirsit definitiv cu sirul de sori
lunecind dinspre iad spre eden.
Atunci trimit pasari dresate
cu ochiul bun si cercetatoare,
care sa-mi spuna-ncotro trebuiesc indreptate
cimpiile, sa-ntilneasca alt soare.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Laus ptolemaei (XIV) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani