Meditatie de iarna

Vezi toate poeziile poetului



Zidul cerului cenusiu crestea
la capatul cimpiei inghetate.
Pe fringhia-unei raze lasate dintr-o stea
se cobora incet, cu miinile-nclestate,
faptura ce-am avut-o, timida, stravezie
pe vremea cind eram copil.
Cu scoici batea peste cimpie
un vint marin, vuind febril.
De ce-mi rasai, o, soare, de laguna,
cristalizindu-mi sarea de demult,
ca sa plutim pe ceruri, impreuna,
si-n amintire sa te-ascult?!

A fost o vreme rece, inclinata, cu ani inceti, sporind tacerea, ce nu se mai sfirseau odata si
nu plecau spre nicaierea.
Razboiul infigea-n cimpie sageata trupurilor rupte si tu priveai,
copilarie, moartea, cu clinuri nentrerupte.

De-aceea-mi intretai pe frunte cu orizontul, dungi fugind si nu mai vreau sa-ntorci spre
mine absurdul chip, plingind, rinjind.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Meditatie de iarna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani