Moartea pasarilor

Vezi toate poeziile poetului



Deasupra de zarzari, de tigle, de cosuri se innoreaza cu pasari.
ingerul sta cu aripile-ntinse, foarte intinse.
Penele din stanga ii trec printr-un zid,
aripa din dreapta si-o reazema de cracul copacului
de parca ar trage in stele
un glonte arhaic al zborului
Cum sta si cum fumeaza
tigare de la tigare,
ingerul
mereu isi duce mana la beregata,
mereu isi duce mana la beregata.
Aura lui afumata
i-a cazut in jurul gatului
ca un streang.
Am sa fiu spanzurat
de propriul meu har, de propriul meu har

afumat de tutun",
se gandeste ingerul.
O sa mor si n-o sa mai fie ingeri",
se gandeste ingerul, stand
cu aripile-ntinse, foarte intinse,



stand
pe vine intre o casa si un copac,
stand
acolo unde-l ajunse din urma
starea.
Se innoreaza cu pasari, cu pasari zburande, zburate.
Ele-si pierd ouale din zbor, ouale albe si minunate.
Ouale, ouale.
Ploua cu oua, ploua
din norii de pasari oua,
peste orasul de tinichea ploua cu oua,
din norii de pasari zburate, zburande, ah, ploua.
Nu tuna, nu fulgera.
Ploua torential cu oua.
Nu se aude decat coaja pleznind, albusul curgand, galbenusul murind.
Corn teapan de melc
nemaiavand
un sine in care sa se retraga
aiurand,
orice atingere de orice, abhorand.
ingerul fumeaza tigare de la tigare.
Ploua cu oua, se-aude numai coaja spargandu-se, albusul scurgandu-se, galbenusul murindu-se.

Se-ngroasa norul de pasari peste orasu-ngropat, lipicios; ploua cu oua torential peste caruta si peste cal, peste motor si peste canal.
ingerul isi duce mana intruna la gat, tigara-ncleiata ii curge pe jugulara.
Miroase-a avort si a hoit nenascut, a ora barbara.
Rap!
Crok!
Coji de oua murdare
infunda burlane, canale.
E aripa ingerului incleiata de zid si de pom.
Cu albus, cu galbenus, e lipita de om.
Ar vrea sa se-azvarle
pe zdrelituri si sa le cloceasca,
sa refaca, sa faca
Sa cloceasca desurubatele garle.
Ouale se ciocnesc intre ele in aer.
Ploua torential.
Norul de pasari smintit
se-nteteste aripa-n aripa.
Ploua inghesuit.
Se sparge in aer oul de ou.
Ploua cu albus, cu galbenus.
Aerul se lipeste de albus, de galbenus,
de albus, de galbenus.
Si incepe sa ploua cu aer
pana cand ploua cu tot aerul,
torential, pana cand ploua tot aerul.
ingerul
mereu isi duce mana la beregata,
mereu isi duce mana la beregata.
Coboara aerul, se scurge in canale pe langa turloaiele ingerului, se scurge-n canale, amestecat cu albusul si tot galbenusul.

ingerul incearca sa respire,
sa se respire,
dar gura ii este sudata
cu albus - o data, cu galbenus - o data,
si mereu isi duce mana la beregata,
si mereu isi duce mana la beregata



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Moartea pasarilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani