Padure arsa

Vezi toate poeziile poetului



Cadeau fulgi negri.
Sirul de copaci lucea, cind imi mutam pe el privirea.
De-atita vreme rataceam tacut tirindu-mi singur amintirea.
Si se facea ca stelele scrisnind isi imbucau, intepenite, dintii.
Masina infernala ce batea un timp oprit, al constiintii.
Apoi, se lasa o tacere groasa si fiecare gest pe care-l fac cozi de cometa-n aer lasa
si fiece privire aruncata o-aud cum suna intilnind vreun copac.
Ce cautai, copile, acolo, cu miini prelungi si umeri ascutiti, pe care-aripile abia de se uscara, fulgi negri, balansindu-se in seara.
Un orizont urlind si nevazut zvirlindu-si limbile si antracitul, intruna ma tira prin sirul mut, aproape gol alunecindu-mi trupul.
Ardea orasu-n departari de fum, ardea sub avioane rugu-i rece.

Noi doi, padure, ce facum?
De ce te-au ars, padure,-n fald de scrum
si peste tine luna nu mai trece?



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Padure arsa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani