Sa sarutam aceasta poarta de lemn bisericos
si negru cu gura singerind si moarta cu sufletul integru.
Sa n-o deschidem, sa plecam opusi ca polii doi,
- magnetici, sa fulgeram atrasi de nourii eretici
Si zdrang si zdrong pe strazi pustii
sa ducem inima in noi
ca pe un papagal, in colivii
cu gratii de noroi
|