| Sa sarutam aceasta poarta de lemn bisericos si negru cu gura singerind si moarta cu sufletul integru.
 
 Sa n-o deschidem, sa plecam opusi ca polii doi,
 - magnetici, sa fulgeram atrasi de nourii eretici
 
 Si zdrang si zdrong pe strazi pustii
 sa ducem inima in noi
 ca pe un papagal, in colivii
 cu gratii de noroi
 
 |