Voi, repezi firi, cu cerul in afara, cu ceru-ntins pe stele indarat,
in voie la oricine-i dat sa
moara si innegrit sub talpi ca un omat; voi, strigate
indata rasplatite cu vid, pe margini
foarte nins, si ridicat pe miini racite, cu podul palmei neintins;
voi, cruci de lemn si
ingropate cu doua brate sub pamint,
lasind privirilor mirate un stilp inaintind,
pun vorba buna pentru voi, la mine, rupturi de timp, cu ore lente,
intoarse-n inima prin vine,
umplind tacerea cu mutenii afluente.
|