-Stai pe loc, draguta frate,
Spune-mi cine mi te bate ?
-Nu ma bate nimenea,
Ca a fost cu voia mea.
Vin din tara Desteptarea
Care nu-si plateste darea,
Alungat de her Masgras.
Nici-un om n-a mai ramas -
Si-am dat vama foarte mare,
O curea de pe spinare -
Aoleo, cum ma mai doare.
-Pai de ce, de ce, de ce ?
-Las-ca vezi mata, de ce.
Musai sa se vindece -
Si-oi trai in libertate -
Si-oi fi iaras Stan Ipate.
-Unde este? Care? Cum?
-Sus, alaturea de drum,
Este loc de trecatoare,
Trece unu, Malai Mare,
Marele, nebiruitul,
Gogea Mitu,
Si e-nalt, de sapte posti
C-a plouat pe aici cu prosti.
E prapad
-Iaca fug si eu sa-l vad !
Cand ajunge, Gogea Mitu
Scapara de cer chibritul,
Si-l vara-n lulea sa arza,
Mare, Mare,
Cat o putina de varza
In picioare.
Ia te uita, tuca-l-as,
Cat e el de urias,
Cu un crac,
La ocrac,
Celalalt
Pe dealu-nalt
Daca s-ar scula-n picioare,
N-ar mai fi pe lume soare.
Se uita la el, ma frate,
Cu dovleacul dat pe spate,
Si cu gura larg cascata,
Ca o oala-n gard uitata.
Ca vorbea ca o lacusta
C-avea gura cam ingusta<
Dar vorbea mai cu folos
Pe o gaura din dos,
Dar si-acolo fara scara -
Nu prea-ntelegeai ce zbiara.
El trecea pe calatori
Apucati de subtiori,
Si-i punea pe loc ferit
Dincolo, cum si-au dorit.
Dar cerea un pret cam mare,
"O curea de pe spinare"
Cam de-un desti juma, larguta,
Pentru hamuri la caruta
-Buna ziua , Mitule!
-Ce vrei, Prapaditule?
-Merg in tara Morunglas
La chemarea lui Masgras
Ca sunt doftor bun de foale,
Pentru soata dumitale.
-Dar sa-mi dai de o curea.
-Treaba mea ce fac cu ea.
Nu te doare,
Fiindca-ti dam cu-o tara sare.
Am un barbier aici,
Care tae fara brici.
Multe vorbe ei vorbira
Pana cand se invoira
Sa-i dea Dalior, merita,
Una gata tabacita.
-Uit-aici. Cu catarama
Lucitoare de alama.
Am primit-o si io-n dar
De la chirai Han - tatar.
A si scos-o din nadrag -
Si i-o-ntinde cu mult drag.
-Ia-o, Gogea Mitule
Ad-o-ncoa, zgaitule.
Si se-apleaca sa i-o ia -
Dand si-un vant mai cu perdea,
Dar destul de tarisor -
Sa-l auda , dalior,
Semn ca este multumit -
Si de lucru s-a gatit.
Pana-n luna s-a cracit.
Iute Gogea, ca era
Gogeamite macara -
L-a si luat pe om im ghiare
Sa-l invete cum sa sboare,
Si, ca vantul l-a trecut,
Dandu-i mai apoi si-un sut
De-a cazut la limba lata
Cu picioarele-n privata.
|