Nunta de piatra

Vezi toate poeziile poetului



Si mergand ei, vad deodata
Cum din bezna se arata
Lume multa, mult popor,
Oameni ca si Dalior,
De tot felul, hazi, frumosi,
Adunati ca-n targ, la Mosi,
Insa, multi si nemiscati,
Ca-n aluat de moarte, dati.

Se tot uita Dalior

Stau ca barza-ntr-un picior,
Si cu gura larga-n bot.
Vor sa strige, dar nu pot,
Ca in visele acele
Cu talhari, cu draci sau Iele.

De altfel, pamanteni, se pare,
Imbracati de sarbatoare.
Unii chiar calari pe cai,
Altii stand. Se vad doi crai
Cu ciubere-n cap, de-arama,
Ca la "ipiscepi", bag seama,
Nemiscati ca niste moaste
Parca-ar zice ca-i cunoaste.

Seamana ? Nu sunt cumva

Craii de la nunta sa ?
Fiindca-i vezi, cum stau la masa
Ca la nunta lui de-acasa,
Cufundata-n vis, ramasa.
Dar camila ? Ha, camila !
Rumega, batu-o-ar mila !

-Seamana, dar nu sunt ei.
Sunt fatati de Pacabei,
Sunt de piatra,
Este cea mai piatra-piatra,
Buna s-o zidesti in vatra,
Sau pe dealuri, la cetate,
Au doar chip de vietate.

Gerul, foamea, nu-i mai doare.
Nemiscati, stau in picioare,
Si nu pleaca nicairi,
De i-ai trage de braciri
Tot ce vezi, e numai chip
De pietroaie si nisip.
I-a facut un mester mare,
Unul, Pacabei, din sare
Si din var
Si din zahar,
La porunca, cum ti-am spus,
Alui care sade sus.
Hai sa mergem inainte,
Fiindca Vega nu te minte.

Si mergand si mai departe,
Printre mii de fete moarte,
Vad si preoti cu potcap
Si osteni cu cani pe cap,
Iar la margini i se pare
Ca-a zarit pe nunul mare
Si pe Nuna, uite-asa,
Nunii de la nunta sa,
Cu supunere-adunati
Langa Domnii Imparati,
Oaspeti mari, care-au venit
Pe trei mari, din rasarit.

Nu lipseau nici bucatarii,
Nici flacaii, negre plete,
Si nici guresele fete,
Care-acuma, zeci si sute,
Speriate, fug, si mute-
Si-altele, trantite jos,
Pe-asternut de par frumos,
Desgolindu-si peste vatra
Aburitii sani de piatra-
Osanditi de Pacabei
Sa nu tina lapte-n ei.

Si deodata
O lumina-n el s-arata !
Nunta lui I-aicea, toata,
De la Grapa stramutata
In acest scarbavnic beci
Plin cu vant si lilieci,
Cufundata in mahnire,
Mustratoare din privire.

Sa nu zici ca se-nselase,
Dar i-aici si Nea Nastase,
Cu cimpoiul lui de gat,
Stana sta,
Tacea
Si, atat !

- Nea nastase, cimpoiere,
Oh, daca-ai avea vedere
Sa ma vezi cum am venit
Sa va scot din loc cumplit,
Sa ucid pe ucigas
In spurcatul lui salas,
Sa va-mbun,
Iar la nunta sa v-adun,
Ca un leu sa ma razbun.

Stea din frunte , ia aminte,
Arde-ti focul inainte
Prin aceasta bezna grea
Sa gasim pe maica mea,
Ca mi-e dor sa mai sarut
Gura care m-a facut,
Si s-o rog sa nu ma certe,
Despre toate sa ma ierte,
Ca n-am vrut
Toate cate s-au facut.
Si cu Vega-n fruntea lui,
Prin flamandul muntelui,
Cu istetul cocosel
Dupa el ca un catel,
Cata, striga, scotoceste,
Dar pe maica n-o gaseste.

Mii si sute de statui
Trec mareu prin fata lui-
Si cu greu isi face loc,
Parca-ar fi la iarmaroc.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Nunta de piatra pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani