Ospatul baronilor

Vezi toate poeziile poetului



-Stea din frunte,soro stea,
Auzi rugamintea mea?
Stinge-te ca-n asfintit,
C-acum mergem la hotit.

Si cum zice,da-ntr-o parte
Un tavan de scanduri sparte,
S-apoi,trage o perdea
Ce-nchidea o gaurea
Cat trece-un om prin ea.

Si, facandu-si loc sa treaca,
Trage palosul din teaca.

S-auzeau acum mai bine
Si viori,si mandoline.
Pe tambal o voce crunta
Da sa zica ca la nunta>
-Lele ! lele ! lele ! lele !
Fara vorbe, ca sunt grele.

Merge-n varfete de deste
Pisiceste
Si pandeste
Cand s-opreste.

A ajuns la Domni sub pat
In cerescul lor palat,
Si, cu rasuflarea scurta,
Se lungeste-ntins pe burta.

Sade-nfricosat, si-asculta
Rasete si vorba multa.
Despre robi vanduti, trei mii,
Despre mame si copii -
Despre ingropati de vii,
Despre fete timpurii,
Negresite,
Siluite,
Si-alte felurite
Vite.

Pe ferestre, soarele
Le-arata picioarele
Groase-n cisme, ca butucii,
Harscaind pe scanduri, mucii,
De la oi, din tara lor,
Chiar acum veniti in zbor,
Cu cloncanii,
Sa nu-i murdare taranii.

A ajuns pe-un asternut
Si s-a-ntins cat a putut
Se misca deasupra-n pat-
Cineva, neastamparat

Respira, dar ce pacat,
Ca-i venea nestrecurat.
Un lighean putea de moarte,
Plin cu varf, mai la o parte.
Iar un gheomotoc de tort
Mirosea a caine mort.

Din salteaua
Care saruta podeaua
Ca o burta-n jos lasata
De credeai ca-acuma fata
Rabufnea miros stiut
Din basica din sezut.

Langa cap
Un ciorap
Cat un sac
De om sarac,
Si un "imineu" de dama
Rasturnat, cu catarama,
Miroseau si ele, ci-ca,
A usuc si-a levantica
Dar, al dracului, cum pute,
Doua cisme din capute
Si- un papuc
A ceva si a usuc.

Scama-i alerga la nara
Ca taratele la moara.

Se tot fataia in pat
Un mosneag neastamparat.




Ar mai sta, dar nu mai poate,
Ca s-au pus pe dansul, toate
Cate sunt la om sub pat-
Sufere, dar parca-i beat.

Nins pe gat cu solzi de pae,
Scoate capul in hodae
Ca sa-i vada cum ii tae.

Vede acuma tot ce-a vrut,
Dar ii scapa un stranut,
Din sezut-
Si urmeaza o urare
Din cinstita adunare>
-Tata mare, sa cresti mare !
Leontine, cati ani are ?
-Naiba-l stie ?
Nouazeci, la Sta Marie.

Sapte smei cat sapte munti
Si alti sapte, mai marunti,
Stau si beau langa smeoaice,
Zdranganind din balalaice.

La fereastra, trei zdrahoni
De baroni
Ci-ca, letoni,
Balaceau prin vin mustata
Si-nvatau cum vine viata.
Sapte duble,
Ultra Matz
Si her Ianos-Gainatz,
Nepotii lui Von Ceacar
Si feciorii lui Von Mar.

Colo-n jilt,
Mai sunt vre-o trei
Smei
Misei
Din cei
Mai grei,
Sa n-ai pricina cu ei.
Rup cu ghearele friptura
Si o -mping cu palma-n gura.
Ii cunoastem, ne sunt frati,
Sunt de-ai nostrii, din Carpati,
Get-beget valahi de neam,
Noi mai mult ii cunosteam,
Frige-vaca, cur-sucit
Si Gavan din Maglavit.

Dar miscandu-se mai bine,
Dalior vedea pe cine?
Chiar pe Mila, draga floare,
Fara fusta pe picioare
Care da la smei mancare
Si-i stergea de seu pe ghiare,
Iar in urma ei, un smeu
O grabea cu-n bat mereu
Si-i zicea
Cand hais, cand cea.

Iar un smeu, de stangul chior,
Sta in capul oaselor
Cocotat pe-un jilt mai mare
Si tinea o cuvantare.

Asta e Masgras, sa stii,
Cu trei randuri de barbii
Imbracat intr-o giubea
De tulpan si catifea.
Peste-un ochi avea legata
O basma nu prea curata.
Il cunoaste toata tara.
Este hotul cu bratara
Care, atunci, la nunta Milei,
I-a luat mintile copilei.

Dar ce spune-n gura mare ?
Ca trei roabe d-astea are
Toate trei, ma neiculita,
Imbracate
Cu o singura rochita
Fara piept si fara spate.
Rag mesenii>-Ca pe roate !
-Ha,Ha, ha! Cu una toate !

-Una este sultanita
Am cu dansa eu, un scop,
Alta este-mparatita
Dintr-o vita
Din Man-op,
Iar a treia, asta d-ici,
Arde-i una, ma, cu-un bici,
E mireasa unui hot
Care i-a pradat pe toti,
Iar apoi si eu pe el,
C-asa-i randul la razbel,
Mila Dascalu ot Grapa,
Jos, la dreapta, cum treci apa.

-Asta-i rochia de pe ea ?
Celor doua, cum le-or sta ?
Chicoteste adunarea,
Crontaind in dinti mancarea.

-Alea stau in pielea goala,
Si cu mainile in poala,
Rusinate si smerite,
In camari deosebite.
Uite, usa aia mare
Duce drept la umblatoare,
Iar cealalta, cu perdele,
Duce pan-n pod la ele,
Dragile de pasarele.

Cine-i verde, dupa masa,
Poate lua si-o puica grasa.
Faci un semn catre scopit-
Si te face fericit.

Am turcoaice nevoalate-
Foarte-n pat, nerusinate,
Si artiste din Paris
Cum se vede numa-n vis.

Patruzeci de rudarese
Si contese
Chiar de Galiman, alese,
Cumparate cu dinari
De la Tatari.

Care canta din tambale,
Joaca din buric si sale.
Sunt crescute cu sicoala,
Ca si lemnele le scoala.
De toate masurile,
Cu toate dresurile

Iar mai jos, am un muzeu
Numai dupa gustul meu,
Cu o mie de statui
Dua chipul omului.
De n-ar fi de piatra, zici
Ca sunt vii, ca noi aici.

Si mai am, cum nu se stie,
Chiar si o 'minajerie"
Cu 50 de animale,
Intr-o hruba, mai la vale.

Dup-un mestesug al meu,
Cum nu poa-nici Dumnezeu,
Am schimbat in animale
Patruzeci de haimanale-
Care imi stateau in coasta,
Dupa mintea lor cea proasta.

-Voievodule Masgras,
Grohaira intr-un glas
Gazda ca mata, mai rar.
Aferim, ce gospodar !
Ne resfeti cam prea destul,
Parca-am fi la Istambul.
Mai ceva, ca Turcu n-are
Cat e el de turc si mare,
Sa vorbeasca-n tarlifon
Cu grajdasul Simion
Noaptea, cand e de planton.
Saucloncane ! Cine are
D-astea,-n lume de sub soare
Ca o pasare sa sbori
Pe la Dumnezeu, prin nori?

Zice Masgrasoiul, beat>
-Care Dumnezeu, ma leat ?
Ca pe el l-am arestat.
In voevodatul meu
Nu "igzista" Dumnezeu.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ospatul baronilor pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani