Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Constantin T. Stoika
(1892 - 1922)

12 Poezii

Poezia de azi

Buciumul si fluierul
de Dimitrie Bolintineanu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Povestea stelei PACABEI.

Vezi toate poeziile poetului



Doamne, ce-ar putea sa fie ?
P-asta nimenea n-o stie.
O stiu eu, copiii mei.

Fost-a cica, dragii mei,
Steaua asta,Pacabei,
O frumoasa nestemata,
De pe cer, in zori, picata,
Cu roua amestecata.

Dar de unde ? -Spui, nu tac
Din dovleacul unui drac,
Cand, in Iad, intr-o hodaie,
S-au luat dracii la bataie.
Iar un drac, mai fara mila,
L-a pocnit pe Sarsaila
Cu atat amar de sete,
Mai fratie, mai baiete,
Ca cel ochi de Necurat
A sarit ca un scuipat
Pe o gura de vulcan,
Pan-la stele, pe tavan,
Si acolo s-a oprit,
Luminand ca un chibrit.
Steaua mica s-a numit.
O fi stat ea cat a stat,
Pana cand ar fi picat
Pe o ploaie cu mult vant,
Jos, la oameni, pe pamant.
La harapi ar fi cazut.
Intr-un sat, Hadramaut.


A gasit-o un sarac,
Si-a vandut-o cu-un pitac,
Unui turc de la Medina,
Care-i pretui lumina,
Si o puse la caciula
Cand mergea in caraula.

Turcul asta , fain barbat,
Tot atunci ar fi aflat
Ca pe langa ca-i frumoasa,
Mai e si comedioasa.
Cum gandea pe sub caciula
Ca nu-i bine-n caraula,
Si i-ar sta mai bine "bey"
Hopa, se trezeste bei.
Si-atunci tot ce poruncea-
Ea pe loc indeplinea.
Turcafletii au aflat,
Si nici ei pe loc n-au stat.

Zile scurte avuse beiul,
L-au ucis cu reteveiul
Peste cap si peste mana,
Si-a ajuns la o cadana,
Care, si ea, draga fata,
S-a sfarsit intr-o privata,
Pe la tate retezata.
Iar la anul fix 1000,
Se gasea intr-o cutie
De chibrituri cu catran,
La un rege indian,
Foarte bine-acum ascunsa
Cu gainile-n cotet
Si cu murdarie unsa
Printre oua fara pret-
Unde regele istet,
N-o scapa din ochi o clipa,
Dar plecand sa-si puna-n pipa,
Unul, Tarie, un rob,
A facut cotetul zob,
Si-a gasit-o intre oua,
Trei clocite, bune, doua,
Si a disparut pe mare
Catre soarele rasare.
Si a dus-o Tarie
La-mparatul Darie,



Care stapanea in tara
HUNDLI-BUNDLI-KARAMARA,
Cu orasul capitala
Burma, stapanind cu fala.
El i-a dat pe ea un cal,
Si-l facu si caporal.

Iute Darie-mparat,
Cum gloria nu-i lipsea,
El a botezat-o stea,
Si i-a zis ZDRELICITAT,
Adica pe limba lor
"Pana de cocor"
Sa nu mai raspunda-n lume
La alt nume.

Ca sa i se piarda urma
Ca n-ar mai fi cica-n Burma,
Burta verde imparat,
Intr-o piele l-a bagat,
De serpoaica, parca vie,
Si pe piele "Moarte" scrie.
Si porunci dadea cu carul,
Catre stea,
Si se-mbogatea talharul,
Cu averi ca nimenea.

Si s-a-nconjurat cu porti
Si cu capete de morti,
Ca sa nu i-o fure furii,
Mii de oameni dand securii,
Ca-l cercau, unii cu zloti,
Altii, pe degeaba, hoti-
Dar i-a prins 'mnealui pe toti,
Dandu-i gadelui la tuns.

Si vazand ca nu-i deajuns
De pitit si de ascuns,
Dansul, pe ZDRELICITAT,
Tremurand l-a astrucat
In tablia de la pat.

Dar o roaba tiitoare,
Maturand hodaia mare,
A vazut. Si ce-a facut ?
Cum avea tarate-n cap,
S-a cam dat cu un harap
Tucalar la un satrap,
Care, pe Zdrelicitat,
Pe nimic l-a apucat.
Nu mai spun ca pe-mparat
L-au facut de s-a-necat
Tot atunci, in Eufrat.

Pieptanandu-i fain, frumos,
Ochii lui de porumbel,
Omul nostru, lacomos,
Iute-n targ la Sur, l-a scos,
Cumparand acum cu el,
Cal, coroana, soata, tren
De la craiul din Sidon,
Devenind Naparlion.

De la ast Naparlion
Steaua a ajuns plocon
La Lisandru Machedon
Ca sa-l sufere pe tron,
Cela, scrie la isvod,
Care-a deslegat un nod
Si-l facura voievod.

Dar la granik l-a pierdut
Tocmai cand dadea un sut
La un "unspe" peste rau,
Ca-l tinea, pardon, la brau,
Inecandu-se cu el,
Cum se-ntampla la rasbel,

Si asa din mana-n mana,
El trecu prin veacuri, pana
La-mparatul Ariel,
Care mi-l purta cercel
La divan si la ospete,
La harem cand lua povete,
De-a pornit apoi
Razboi
Si pieri, mancat de cai,
In prinsoare, la Nohai.

Nu stiu cum si-n care fel,
A ajuns la un misel,
Unu, Dragavei. Si el,
Ce sa faca cu-n cercel ?
L-a vandut cu "paispe" lei,
Unui pase Pacabei,
Paca-domn, cum zic ei,
Bei,
Din cetatea Racovei.
Turcoman din Doliorman,
Cel mai mare hotoman,
N-avea frica de sultan.
Nitelus, de stangul, chior,
Sovarnog de un picior,
Cam stergea, umbland, podeaua,
Cu pingeaua.

Dragavei era un flet,
Pe cand turcul om istet,
Intr-o noapte si o zi,
Averea si-o inmii,
Cand se puse-a porunci,
Ca era Zdrelicitat
De la Darie-mparat,
Fermecat sau fermecata,
Porunceai, facea indata.
Si paganul l-a-nfiat
Si trei hogi l-au botezat,
La Stambul, in trei Moschei,
Sa se cheme Pacabei.
Putred de bogat, paganul
Aur, ca la mine, fanul.
Iar in grajduri, doua mii
Nu de cai, de herghelii,
Si-n iatace, doua sute
Care mai de care, slute
Despuiate si zbanghii,
Ale beiului sotii.
Dar nu d-ale
Haimanale,
Fiice scumpe de pasale,
Cumparate cu parale,
Si crestine si pagane,
Trei din tarile Romane.

Cel mai mare vrajitor
Din tot neamul vorbitor.
Il stia de-acum tot natul
Ca lucra cu necuratul.
Iar sultanul
Tremura de el tot anul.
Cand venea cate-o armata
Numa-n fiare ferecata,
Ca sa-l duca in ceambul
La butuc, la Istambul,
Ce facea paganul chior ?
Punea destiu aratator
Peste ochiul ala chior,
Si racnea ca un turbat-
Zdrelicitat-
Sau "Pacabei"
So pe ei !

Si cand ochiul si-l belea
Praful se-alegea de ea,
De armata !
Ai sa vezi de ce indata.
Pe Hachimul de la Dii,
Doftorul de ochi, il stii ?
I-l bagase-n ochiul rau
Pe Zdrelicitat al sau,
Nici un hot sa nu-l gaseasca
'n toata Tara Bulgareasca,
De-l placu Azurbadel
Si se insoti cu el,
Fata lui Darloaga Han
De la Bender din Liman.
Deci, cand destiul si-l punea
Peste ochi, si poruncea,
Intelegi cum treaba mere ?
De la Iad primea putere.
Dracul face si desface,
Cum stapanului ii place.
Il cerusera-n hal an,
Sa le fie de Sultan.
Dar n-a vrut. A ras.-Cum, eu
Doar Sultan ? Vreau Dumnezeu !

Insa Dalior haiduc,
L-a legat ca pe-un butuc
Si i-a pus la fum slanina,
Si i-a luat din ochi lumina,
Aducand-o-n Tara Daca,
Ca s-o faca
"Gatlegau" la o saraca
Mila Dascalu ot Grapa,
Jos, la dreapta, cum treci apa.

Si acum
Iat-o iar pornind la drum,
Iaras Steaua a dat dosul.
Cine-o fi fost norocosul ?
Cred ca numai Trentarosul.

Ia mai zi un Cazacioc,
Dalior, c-acum ai loc !
Si mai bea , mai da-i la gat,
Ca sa-ti treaca de urat,
Daca ai ce,
Si de ce.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Povestea stelei PACABEI. pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani