| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Prieteni noi
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Bucur Manatorul
|
|||
|
|
|||
| Auzind ca-i zvon afara, Liliacul scoate-o ghiara Dintr-o stalagmita seaca Ca un uger lung de vaca. Puiul lui, si el s-apleaca O ciuperca dintr-o mie, Scoate grai din palarie. -Omul! Striga ciupercuta. Nani,nani, se da uta Liliacul pe tavan. Omul cu un iatagan ! Dar si cartita Negrusa A crapat din piatra, usa> -Buna ziua, tinerele Cu lumina de la stele. Eu te stiu de mult pe tine. Mi-ai facut odata-un bine. Dar tu nu ma sti pe mine, Ca io nu-s vre-un voevod Cu cetate si cu pod, Sau vre-o cneaghina bogata Sa ma stie lumea toata. Si nici vre-o carciumareasa, Sa-ti dau vin din vita-aleasa. Sunt o biata cartita Cu puterea-n tartita. Ar pe sub pamant cu nasul Pana cand imi vine ceasul. Mi-ai facut un bine mie, Toamna, pe la Sta Marie, Intr-o luni ba nu,-ntr-o joi Eu sedeam pe-un musuroi Cu copiii amandoi Cand deoadata, tu trecusi Intorcandu-te din Husi. Calul tau, cu o copita Cat-o sita, N-a calcat pe noi cu-un desti. Si puteai sa ne strivesti. Dalior, sa ne traiesti! Ne-ai vazut de sus, nu draga ? Si-ai dat pinteni la martoaga, Iapa aia intr-o doaga. Te cunosc, esti Dalior Sa n-apuci pe-acel ponor C-ai sa cazi pe la mijloc In cazanul cel de foc Care frige, zi si noapte Maruntaiele rascoapte Ale oamenilor care N-au dat dare- Din tinutul Desteptarea Care nu-si plateste darea, Si din tara Merunglas Inchinata lui Masgras. Nici la dreapta sa n-o iei, Ca pe-acolo iesi din stei Si-ai sa cazi cu capu-n nori D-aia, negri, tunatori, Nici la stanga,-n muntii sterpi C-ai sa cazi in cuib la serpi, Nici pe drumul ce se vede Cum la vale se repede, Ca acolo-i lumea toata La osanda adunata. Zdup! si zdup! cu maiul bat Sa mai faca un palat Si un beci cu sobolani Pentru fabrica de bani. Tu s-apuci pe horn in sus, Cum si Dumnezeu ti-a spus, Pe un horn ingust de piatra Pan' la Masgras pe o vatra. Scorbura, sau horn, nu-s-ce-i Dar te scoate drept la ei. Stramta este si-negrita, De un foc stravechi, parlita Tu te sui cu binisorul Salti in sabie covorul Si, cand ai ajuns sub pat, Sari ca leul cel turbat. Zice Nuri>-Ba stapane, Eu sunt urs, eu nu sunt cane, Sfatul meu e ban de-argint, Nu-s jigodie sa mint. Mergi pe unde eu ti-arat, De nu-si place, vii-ndarat. N-asculta de-un catelus Mancator de-un carabus. Striga cartita> -Ia taci, Ca te stim noi cati bani faci. Ursule viclean si rau, Tu slujesti Masgrasul tau. -Mucles ! Capatana slaba, Ca de nu, iti sterg o laba. -Mor,mor,mor! Ia uite frate, Cine zice ca ma bate! Rame stii tu sa mananci, Cartitoaio, stai pe branci, Si ca porcii rami pamant, Nu vezi soare, nu vezi vant, Dar te tii ca stii prea multe. Serpii-n gaurii sa te-asculte. -Dalior, ia fa-l in doua, Sa ne tai din el si noua. -Ia poftim, potae, Si se face chiar ca-l taie. -Cucurigu! Cotcodac! Lasa-ma ca ciur il fac. Ii manc ochii ca pe boabe, Si-l agat in doua scoabe! Zice cocoselul bland, Sus pe capul lui sezand. -Aoleo, sa nu ma tatai, Ca un urs ca mine n-ai. Daca vrei cu-adevarat Sa ajungi nevatamat La Maria Sa sub pat, Suie-te pe horn in sus, Nu cum raii astia-au spus, Este singura carate, Duce ca o lumanare, Nestiuta, tainuita, De un sarpe orb pazita. Alifantul care-i rob, Trage lantul la harzob. -Minte! striga liliacul. A murit de mult, saracul. Trage acuma la harzob Lambru, sarpele cel orb. Zice Nuri> -Se prea poate, Liliacule, nepoate, Ca-s batran, ochiul ma minte, Si n-am tinere de minte. Daca-i Lambru, salutare, Ala cere pret cam mare, Cere carne, de mancare. Si-aici, carne cine are? De nu-i dai pe saturate, La lumina nu te scoate, Si pe drum l-apuca dorul Si-si mananca calatorul. Vrei sa fi mancat, stapane ? Si-atunci, spune, cum ramane ? Cu ocara ce mi-ai tras ? Ca sunt omul lui Masgras ? Ai tu carne ca sa-i dai ? N-ai. Si, asculta> Multa ! -Lasa, Nuri, vad ce vrei, Ca n-am carne.N-am pe lei ? Leii gripsori, trei-zeci-trei. Ce noroc avem cu ei ! Hai, asterne-te la treaba, Si sa mi-i aduci de graba, Cand de coada, cand de laba, Cand pe spate, cand pe cant, Ca le-ai fost tu comandant. Striga Nuri>-Ba io nu ! Striga Dalior>-Ba tu! Si se face catre el. S-a-mblanzit ca un catel Si se duce sa-i aduca, Cate doi, de cozi, i-apuca, Si mi-i tara, suparat Ca-mi ajunse si argat. Si-i bocea el ursareste, Inima ti se topeste. -Aoleo, leo, ma leoi, Ce viteji ati fost si voi, Sa va taie un omoi ! Si-i aduce-ncetisor, Cand de cozi, cand de-un picior, Cand pe spate, cand pe cant, Ca el le-a fost comandant. Pana ce-a-ncherbat treizeci, Gramaditi ca sacii-n beci. |
|||
Pune poezia Prieteni noi pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |