Si s-a asezat sa geama 
Langa piatra ce-a fost mama, 
Cuprinzand-o-n brate tare, 
Sarutand-o pe picioare. 
 
-Cucurigu ! Cotcodac ! 
Eu acuma stiu ce fac. 
Eu ma culc, ca pe pamant 
Este ceasul nostru sfant, 
Cand cocoasele, plavanii- 
Facem nani. 
-Culca-te, si eu la fel 
Cocoselule, catel, 
 
Fruntea-n palme si-a razimat 
Peste palosul culcat, 
Cu obrazul pe maner 
Si cu pieptul peste fier. 
 
Tot ce-a fost s-a stins usor 
Doarme, bietul Dalior. 
 
Si dormind el, ce visa ? 
O visa pe maica-sa, 
Desfacandu-se din stei 
Si venind pe pasii ei. 
 
Si cu gura ei cea sfanta, 
Cum il vede, ii cuvanta> 
 
  
-Fiul mamei Dalior, 
Iti spuneam sa stai usor, 
Sa nu faci ca broasca-n tau, 
Ca sa-ajungi din rau, mai rau. 
 
Fiul mamei Marginean, 
Unde-ai fost acum un an, 
Cand ne luara ? Unde-ai fost ? 
Nu mai joci, copile prost ? 
 
Te-am tinut in burta mea 
Sapte ani. Mai trebuia, 
Ca ia uite ce-a ramas 
Din averea mea de-acas. 
Nici cenusa de la soba, 
Nici cat praful de pe toba 
Au, au, au !!! 
Cum putura sa ne-nfrunte, 
Sa ne faca pietre-n munte ? 
Au, au ,au !!! 
Nunta toata ti-au mancat, 
Prada, ploilor, ne-au dat. 
Unde este Pacabei ? 
Nu mai e la gatul ei ? 
Of ! a dracului catea 
Ca nu este aici nici ea, 
Milo Dascalu ot Grapa 
Jos la dreapta cum treci apa. 
Imi sareai ca tapu-n hora. 
Te-a vandut copila nora. 
Au, au, au !!! 
Cazaciuoc tu nu mai vrei ? 
Joaca-acum cu canta ei. 
Au, au, au !!! 
 
-Hai, mamico, hai acasa, 
Tara pietrelor o lasa ! 
Ii zicea el, ca s-o faca 
Sa mai taca. 
 
-Nu pot merge, fatul meu. 
M-a cuprins un farmec greu. 
Nu mai sunt ce-am fost in viata. 
Sunt o lespede de ghiata. 
Iar ce vezi e numai chip 
De pietroaie si nisip. 
 
Numai moartea celui care 
Ne-a pierdut, va fi in stare 
Sa ne scoata din mormant- 
Ca eu, maica, moarta sunt. 
 |