Nu, nu-mi intinde cana intaiei noastre seri, E prea salbatic vinul si ziua prea e bruna. Am gramadit in paru-ti atata jaf de luna Si ti-am strivit in brate atatea primaveri.
De-ti infloreau cerceii pe ramurile mele,
Si toamnelor din mine le cheltuiam toti banii.
Din bolovani de besna, intaratam taranii
Si-as fi starnit din neguri un crivat greu de stele.
Cand crucea-mi azi isi pierde piroanele pe coasta, Vioara mea bolnava un nou suspin sa-nceapa? Nu-mi bate vantu-n strune - si cine sa-l priceapa? O capie, o cobe, o lenesa si-o proasta?
Ma plictisesti, ochi negri, cum e catranul. Du-te! Luceafarul privindu-mi, ne-nduplecat, din usa, Azvarl si suvenirul de paine si de dude Si-n urma ta si pumnul din vatra, de cenusa!
Pune poezia Nu, nu-mi intinde cana pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.