Nu mai sunt puncte de sprijin
Nu mai sunt nici propte
Apele curg in amonte
Diavolu-i sef la balanta
Una din suta luminii
Din suta nouazecisinoua intunecimii
Roata morii se invarte invers
I s-a luat si ce avea mai sfant
Din cos ii curge doar pamant
Biserica inalta devine tot mai pitica
La altar se canta "neagra fericire"
Si " vesnica adormire"
Rugaciuni, rugaciuni pe la tot locul
Pacat ca-s doar de suprafata-
Nu-i de mirare ca ne ocoleste norocul
Campiile urca pe dealuri
Muntii se scufunda pana in Olimp
Se pierde notiunea de spatiu si timp
La toate acestea din prezent
Ce n-as da sa fiu absent!
1.02.2011
Nicolae Ionescu
|