Ideea se indoaie si gandurile mor,
Se-ndoaie-aici ca bolta albastrului de sus,
Si bate-un gand clorotic si gandurile dor,
Si pajistile vremii se par a fi si nu-s.
Iar marea ce puterea in mal isi iroseste,
Nelinistita inca, nedivizata-n ceas!
Si-s tintuit sub tarmul sarat de solzi de peste,
Tot nava zbuciumata cand ancora n-am tras.
|