Miorita

Tainic isi framanta cadentarea sfanta
Acest cantec trist si luminos.
Se ingana lin linisti in arin,
Tremura la stana f luierul de soc.
Maicuta batrana cu braul de lana,
Ce mai cati batutul de noroc?
Braul tau din copcii s-a desprins — tarzii,
Pasii ti-i inseamna pe carari cu luna
Pentr u ce si astazi lacramezi si vii
Cand la stana fluierele suna?
El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel,
El, cu plete negre-n vanturi scuturate,
N-are sa mai poata mandrul ciobanel
Inaintea ta sa se arate
Ochilor tai tulburi pentr u veci li-i dat
Leganat pe triluri, palid, sa il vada,
Pasilor sa-l cate pentr u veci li-i dat
In padurea lunga de balada
Ostenesti O clipa numai sa te-opresti.
Odihneste-ti ochii in afund de zare
Vai, pe zare-n nouri — tur mele ceresti —
Si-auzi glasul tragicei mioare
De ce fugi pe campuri, dupa ce chemari?
Despletit ti-i parul — alba valvataie

Vezi, de vanturi dusa, s-a topit sub zari
Miorita laie, bucalaie
* * *
Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai,
Stau cateodata impietrit si mut
Sa-nteleg o clipa nentelesul grai
Plin de jalea unui veac trecut